Grăbeşte-te iubire
Grăbeşte-te iubire, curând plecăm la drum
dorita Dimineaţă s-apropie de-acum,
dezbracă-te de toate lumeştile poveri
îngroapă-ţi în uitare durerile de ieri
şi-aruncă toate-a lumii bicisnice comori...
Nebunii să le-adune, fă-ţi paşii mai uşori
renunţă la podoabe, le-aruncă la săracii
doar unica podoabă a lacrimei s-o-mbraci.
Cu roua curăţiei privirile să-ţi speli
pe veci să piară urma trecutelor greşeli
cu ultimul adio sărută ce-a fost drag
şi nu privi în urmă când trecem peste prag.
— Ne-a fost frumos tot drumul de când ne-am întâlnit
dar cel de-acum e veşnic nespus mai strălucit.
A fost frumoasă viaţa din care-acum zburăm
nebănuit mai dulce e care-o-ntâmpinăm
— Împarte şi mai grabnic tot ce mai datorezi
din tot ce-ai strâns pe lume nimic să nu-ţi păstrezi
despovăraţi de toate să ne desprindem goi
— Tot ce-am trimis ’nainte, ne-aşteaptă pe amândoi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu