Ispitele
Toate miile de forme a ispitei pe pământ
sunt doar una dintre cele trei ispite care-au fost
folosite de vrăjmaşul împotriva lui Isus
în pustie,
unde Domnul, l-a respins şi biruit.
Prima formă a ispitei sunt ispitele trupeşti
care vin din trebuinţa
şi din pofta cea de trup
ele-s marfa cea mai proastă a vrăjmaşului şiret
care-o cumpără mulţimea cea mai mare pe pământ,
ce pentru plăceri de-o clipă
pentru trupul ne-nfrănat
îşi vând scumpa mântuire şi viaţa cea de veci.
Căci Satan le-arată pietre şi le spune că sunt pâine
iar apoi pe veci le face “pâinea” lor o piatră grea.
Altă formă de ispite sunt acele sufleteşti
sunt: dorinţa de mărire,
setea slavei trecătoare,
foamea de celebritate,
fuga după-un scaun înalt,
lăcomia-ntâietăţii,
lupta pentru stăpânire...
— Şi cu-acestea amăgeşte diavolul destui pe lume
căci din lupta după ele ies atâtea mii de crime
de-apăsări, de nedreptate, de trădări şi suferinţi.
De pe munţii amăgirii diavolul le-arată-o clipă
tot ce poate să promită dar nu poate să şi dea.
Promirând la toţi el lasă omului părerea falsă
că le dă...
Iar pentru-aceasta, omu-şi vinde ce-i mai scump.
Iar când pare că-i dă totuşi,
— nu-i în ele mulţumirea
căci o clipă se arată şi-ntr-o clipă şi dispar
căci o clipă doar sunt toate
numai plânsul lor e-n veci.
Cea de-a treia formă însă de ispite sunt mai grele
sunt ispitele viclene, cursele duhovniceşti.
Diavolul cu-acestea vine doar la cei ce cred Scripturii
şi doresc să facă voia sfântă a lui Dumnezeu
şi pe care el nu-i poate birui cu celelalte
sau la care, vine câteodată, pentru că i-a biruit.
Când vorbeşte-amăgitorul plin de “grija mântuirii”
de “ferirea de păcate”, de “ascultare de Cuvânt”
arătând cu viclenie: “Este scris...”
şi-apoi îndeamnă
la călcarea de credinţă,
la săriri din oaza sfântă,
la schimbarea-nvăţăturii
şi la ruperea de-ai tăi.
— Când cu-ndemnurile-acestea
bine-ascunse sub Scriptură
vine cel viclean spre-un suflet,
rari sunt cei ce biruiesc.
Numai cei smeriţi şi sinceri şi statornici
sunt în stare
ca să-i spună-atunci ispitei: “Înapoia mea Satan!”
Frate, dacă-nvingi atuncea,
ţi-aperi pacea conştiinţei
şi lumina ce-ai primit-o prin credinţa ta dintâi
şi pe care doar printrânsa ţi le poţi păstra curate
altfel clătinarea duce la pierzare pe vecie
iar aceasta va fi iadul care-ncepe chiar de-aici.
Fă atunci şi tu ca Domnul:
— Nu răspunde
şi nu crede
sau dispreţuieşte sfatul diavolului mincinos!
Nu sări din Casa Sfântă ci rămâi lângă credinţă
în învăţătura dreaptă, trăitor smerit al ei.
Dacă ţii la pacea dulce a credinţei şi luminii
nu primi,
— Dispreţuieşte,
tot ce poate să ţi-o ia
căci vrăjmaşului nu-i este numai să-ţi câştige viaţa
ci să-ţi nimicească pacea şi de-acum
şi cea de veci.
Fii deci treaz,
cu cuget sincer
şi cu-o inimă smerită
ţine-te de fraţi şi-ascultă-i în umblarea cu Cristos,
roagă-te mereu fierbinte şi iubeşte ascultarea
căci
în nici un fel,
ispita nu te va învinge-atunci.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu