Amon (2)
AMON (2). (În egipt. Amun,
„cel ascuns"). Zeu egiptean a cărui natură esenţială este la fel de
neclară cum indică numele său. Este asociat adesea cu vântul şi, în anumite
forme, întruchipează puterea de generare; a fost important ca zeu al *Tebei, de
unde a provenit cea de-a 12-a dinastie de faraoni (1991-1786 î.Cr.). Prin
unirea cu zeul-soare Re, zeu regal şi cosmic, sub numele de Amen-Re, (Amun) a
devenit zeul suprem. Mai târziu, când dinastia a 18-a tebană a înfiinţat
Imperiul Egiptean (1552 î.Cr.), Amun a devenit zeul oficial, „regele
zeilor", întrunind multe puteri şi atribute ale acestor zei mai mici, iar
preoţii săi au acumulat bogăţii vaste şi pământuri. De aceea, căderea Tebei
(No) şi pierderea bogăţiei preoţilor ei în urma cuceririi de către Asiria în
663 î.Cr. a fost aleasă în mod adecvat de Naum (3:8) când a profeţit prăbuşirea
Ninivei, care era la fel de puternică. După aceasta, (Amun) şi Teba, care a
continuat să fie o cetate sfântă, au redobândit într-o oarecare măsură
prosperitatea, dar şi aceasta a fost destinată nimicirii în profeţia lui
Ieremia (46:25). (*EGIPT).
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu