anatema
ANATEMA.
1. Sensul original al cuvântului gr. anathema
este „ceva ridicat (într-un templu)", adică o jertfă votivă, o formă şi un
sens care sunt păstrate în Luca 21:5 („daruri").
2. Cuvântul gr. anathema (cu e
scurt) este mai recent; cele două forme sunt considerate distincte de
lexicografi cum este Hesychius, dar au un înţeles înrudit şi deseori sunt
confundate în uzanţa practică.
LXX foloseşte anatema pentru a traduce cuvântul evr. herem,
*blestem, „lucru închinat", lucru care trebuie interzis, înţelegând prin
aceasta nimicirea totală (de ex. Levitic 27:28 ş.urm.; Numeri 21:3, pentru
cetatea Horma; Deuteronom 7:26, şi cf. lovitură, Judith 16:19). Textele ce
cuprind blestemele păgâne arată că acest cuvânt era folosit ca o formulă de
blestem în afara iudaismului (vezi Deissmann, LAE, p. 95 ş.urm.; şi MM).
Dat fiind sincretismul helenist, a fost posibil ca unii
creştini să audă blasfemia oribilă „Anatema Isus" de pe buzele unor
predicatori aparent „inspiraţi" (1 Corinteni 12:3): fie că era o tăgăduire
a devotamentului (Pliniu, Ep. 10. 96 şi alte surse arată creştini persecutaţi
cărora li s-a cerut să-L „blesteme pe Cristos"), fie că era o modalitate
de înjosire a pământeanului Isus, în contrast cu Cristosul înălţat. Oricare ar
fi fost starea vorbitorului, nici un mesaj care-l înjoseşte pe Isus nu vine de
la Duhul Sfânt. De asemenea, Pavel spune despre sine că, de dragul fraţilor săi
neconvertiţi, ar prefera să fie el însuşi „sub blestem", înţelegând prin
aceasta separarea de Cristos (Romani 9:3); tot Pavel spune despre predicatorii
„oricărei alte evanghelii" (Galateni 1:8-9) să fie „Anatema", adică,
să fie puşi sub interdicţie, înţelegând prin aceasta abolirea recunoaşterii lor
ca şi creştini. În toate aceste cazuri cuvântul grec este transliterat anatema.
În 1 Corinteni 16:22 cei care îl urăsc pe Cristos sunt puşi
sub blestem, sub anatema, şi imediat după aceea urmează cuvântul *maranata.
S-ar putea ca această asociere să confere sensul general: „Fie ca Domnul nostru
să aducă în curând judecăţile Sale" (cf. C. F. D. Moule, NTS 6, 1960; p.
307 ş.urm.). Dar se poate ca „Maranata!" să fie o propoziţie separată.
Având în vedere conţinutul 1 Corinteni, aceste cuvinte din contextul
salutărilor pline de afecţiune, sunt adecvate, fără a exista vreo legătură
specială a cuvântului anatema cu demiterea dinaintea Eucharistului, cum cred
unii (cf. G. Bornkamm, ThL 75, 1950, p. 227 ş.urm.; J. A. T. Robinson, JTS n.s.
4, 1953, p. 38 ş.urm.).
Conspiratorii din Faptele Apostolilor 23:14 s-au pus sub anathema
(„blestem"), adică, au cerut un blestem asupra lor în cazul în care aveau
să eşueze (cf. expresia din VT: „Să se poarte Domnul cu toată asprimea faţă de
mine dacă nu voi face aşa...").
Sensul ecleziastic de excomunicare este o extindere a
sensului biblic, nu un exemplu, deşi nu este imposibil ca obiceiurile din
sinagogi (cf. SB, 4, p. 293) să-i fi dat o nuanţă aparte.
Verbul înrudit apare în Marcu 14:71; Faptele Apostolilor
23:12, 14, 21.
BIBLIOGRAFIE
H. Aust, D. Müller, NIDNTT 1, p. 413-415; J. Behm, TDNT 1,
p. 354 ş.urm.
A.F.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu