apostazie
APOSTAZIE. În
limba gr. clasică apostosia este un termen tehnic pentru revoltă sau
trădare politică. În LXX se referă întotdeauna la revolta împotriva lui
Dumnezeu (Iosua 22:22; 2 Cronici 29:19), instigată iniţial de Satan, balaurul
apostat din Iov 26:13.
În NT există două cazuri în care apare cuvântul grecesc
Faptele Apostolilor 21:21 relatează împrejurarea când Pavel a fost acuzat pe
nedrept că i-ar învăţa pe evrei să abandoneze Legea lui Moise prin abandonarea
circumciziei şi a altor obiceiuri tradiţionale. 2 Tesaloniceni 3:3 descrie
marea apostazie care va avea loc simultan sau înainte de arătarea omului
nelegiuirii (cf. Matei 24:10-12). Aluzia nu este la infidelitatea politică sau
religioasă a iudeilor, ci are în întregime un caracter escatologic şi se referă
la „revolta catastrofală finală împotriva autorităţii lui Dumnezeu, care în
scrierile apocaliptice este un semn al sfârşitului lumii" (E. J. Bicknell,
The First and Second Epistles to the Tessalonians, 1932, p. 74). Poate
fi considerat un echivalent terestru al răzvrătirii cereşti din Apocalipsa
12:7-9.
Apostazia este un pericol continuu pentru Biserică, şi NT
conţine mai multe avertismente împotriva ei (cf. 1 Timotei 4:1-3; 2
Tesaloniceni 2:3; 2 Petru 3:17). Natura ei este arătată limpede: cădere „de la
credinţă" (1 Timotei 4:1) şi „de la Dumnezeul cel viu" (Evrei 3:12).
Apostazia creşte în vremuri de încercare grea (Matei 24:9-10; Luca 8:13) şi este
încurajată de către învăţătorii falşi (Matei 24:11; Galateni 2:4), care îi abat
pe credincioşi de la puritatea Cuvântului cu „o altă Evanghelie" (Galateni
1:6-8; cf. 2 Timotei 4:3-4; 2 Petru 2:1; 2; Iuda 3-4). Imposibilitatea
restaurării (reabilitării) după apostazie deliberată este declarată solemn
(Evrei 6:4-6-10:26).
BIBLIOGRAFIE
NIDNTT 1, p. 606-611; I. H. Marshall, Kept by the Power
of God: A Study of Perseverance and Falling Away, 1969.
A.S.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu