Baruc
BARUC (ebr. baruk,
„binecuvântat").
1. Fiul lui Neriia (Ieremia 36:4) şi
frate cu Seraia, intendentul regelui Zedechia (Ieremia 51:59). El a fost un
slujitor credincios al profetului Ieremia (36:10), a scris prorociile
stăpânului său (36:4, 32) şi le-a citit poporului (v. 14-15). El a fost martor
când profetul întemniţat a cumpărat proprietatea familiei sale la Anatot
(Ieremia 32). După cucerirea şi jefuirea Ierusalimului, se spune că el a locuit
împreună cu Ieremia la Masphatha (Miţpa, Josephus, Ant. 10. 158), dar după
omorârea lui Ghedalia a fost arestat pentru că ar fi influenţat plecarea lui
Ieremia (43:3). A fost dus împreună cu Ieremia în Egipt (43:6) unde, potrivit unei
tradiţii, el ar fi murit împreună cu Ieremia (Ieronim, despre Isaia 30:6).
Josephus, însă, dă de înţeles că amândoi au fost duşi prizonieri în Babilon
după ce Nebucadneţar a invadat Egiptul în 583 î.Cr. (Ant. 10.182). Josephus
spune de asemenea că Baruc provenea dintr-o familie nobilă (vezi Baruc 1:1).
Asocierea lui cu Ieremia a avut ca rezultat faptul că numele lui a fost dat la
o serie de cărţi apocrife, dintre care remarcăm Apocalipsa lui Baruc, o
lucrare de origine probabil ebr. sau aram., din care s-au păstrat versiuni gr.
(sec. 2 d.Cr.) şi siriene; Cartea lui Baruc, o carte deutero-canonică
găsită în LXX între Ieremia şi Plângeri, din care sunt cunoscute diferite
versiuni (lat. şi gnostice); şi restul scrierilor lui Baruc. Tradiţia evreiască
(Mid. Rabba, despre Cântarea Cântărilor 5:5) spune că Baruc a fost
învăţătorul lui Ezra.
2. Un preot, fiul lui Zabai, care l-a
ajutat pe Neemia în lucrarea de reconstruire (Neemia 3:20) şi a fost martor la
legământ (10:6).
3. Fiul lui Col-Hoze, un iudeu, tatăl lui
Maaseia (Neemia 11:5).
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu