Betesda
BETESDA. Numele unei
scăldători de la Ierusalim (Ioan 5:2),
în apropiere de Poarta Oilor; există o oarecare incertitudine în text cu
privire la nume şi la aplicarea lui. Sunt întâlnite nume diferite în diferite
ms.; mulţi cercetători consideră că ortografia cea mai corectă este
„Bethzatha" (VSR, JB, TEV), dar VA, VR, NASB, NEB şi NIV acceptă
„Betesda". (Deşi „Betsaida" este un nume atestat, este improbabil,
din cauza unor motive de ordin general.) Numele indică fie scăldătoarea, fie o
clădire („la Scăldătoarea Oilor", NEB).
„Betesda" poate însemna „locul (lit. „casa") îndurării"
(aram. bet hesda), sau „locul revărsării" (ebr. bet ‘esda).
Această ultimă posibilitate este întărită de faptul că într-un document de la
Qumran este întâlnită o formă de dual (bet ‘esdatayin, 3Q15, 57); se
face o referinţă la o scăldătoare (pereche) din apropierea zonei Templului.
Dovada lingvistică este şi mai interesantă dacă avem în vedere faptul că
Eusebiu şi pelerinul de la Bordeaux vorbesc despre două scăldători (perechi) la
Betesda. O pereche de scăldători la N de zona Templului au fost descoperite în
1856 la Biserica Sf. Ana şi de atunci încoace mulţi le-au identificat cu locul
din Ioan 5:2; rămăşiţe ale pridvoarelor magnifice se pare că au dăinuit peste
secole. Cu toate acestea, identificarea rămâne incertă; au fost propuse alte
scăldători din aceeaşi zonă; unii cercetători au considerat că Scăldătoarea
*Siloam este de asemenea o posibilitate. Dacă aşa stau lucurile, cuvântul probatike
nu se poate referi la „Poarta Oilor", care se află în partea de N a zonei
Templului; sunt posibile şi alte redări (cf. de ex., NEB).
BIBLIOGRAFIE
J. Jeremias, The Rediscovery of Bethesda, E.T., 1966;
A. Duprez, Jésus et les Dieux Guérisseurs, 1970; B. M. Metzger, A
Textual Commentary on the Greek New Testament, 1971, ad. loc.; şi
comentarii obişnuite.
D.F.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu