bogăţie
BOGĂŢIE. Concepţia VT şi
NT este că bogăţia este o binecuvântare de la Dumnezeu. Avraam este un exemplu
tipic de om bogat temător de Dumnezeu (Geneza 13:2). Psalmiştii celebrează
binecuvântările materiale. Omul evlavios prosperă „ca un pom sădit lângă un
izvor de apă" (Psalmul 1:3). Omul „care se teme de Domnul" are
„bogăţie şi belşug" (Psalmul 112:1, 3). Dumnezeu este binefăcător şi
bogăţia materială este o consecinţă a bunătăţii Sale: „Dumnezeu... ne dă toate
lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele" (1 Timotei 6:17).
Posedarea bogăţiei, însă, aduce cu sine datoria de a dărui
cu generozitate celor în nevoie (1 Timotei 6:18; 2 Corinteni 8 şi 9)
(*MILOSTENIE.). Cristos ne-a dat un asemenea exemplu: „El, măcar că era bogat,
S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă
îmbogăţiţi" (2 Corinteni 8:9). Folosirea cu credincioşie a bogăţiei aduce
răsplătiri spirituale (Luca 16:11); adevărata bogăţie este cea spirituală pe
care o dă Dumnezeu şi nu binecuvântările Sale materiale (Luca 12:33; 16:11).
Biblia recunoaşte că posedarea bogăţiei materiale aduce cu
sine pericole mari. De exemplu, există pericolul de a nu recunoaşte că Dumnezeu
este sursa binecuvmtărilor (Deuteronom 8:17-18; Osea 2:8). Există pericolul înrudit
de a-ţi pune încrederea în bogăţii (Psalmul 52:7). Pericolul încrederii în
bogăţii este atât de mare, încât Domnul a spus că este extrem de dificil pentru
un om bogat să intre în Împărăţia cerurilor şi explică această afirmaţie prin
parafraza „cei care au bogăţii". Ucenicii au tras pe bună dreptate
concluzia că toţi oamenii suferă de acest păcat; la aceasta Domnul a spus că
numai Dumnezeu poate schimba inima omului (Matei 10:23, 27). Un alt pericol
spiritual asociat cu bogăţiile este materialismul, adică, a face din bogăţie
focarul interesului omului. Aşa au stat lucrurile cu ţăranul bogat din Luca
12:21, care nu a fost bogat faţă de Dumnezeu - aşa s-a întâmplat şi cu biserica
din Laodiceea (Apocalipsa 3:17). Această ispită pe care o aduce bogăţia este
descrisă în pilda semănătorului (Matei 13:22), unde înşelăciunea bogăţiilor
înăbuşe cuvântul aşa încât devine neroditor în viaţă (*MAMON).
Lăcomia, sau dorinţa de a fi bogat, este un rău cu privire
la care Scriptura ne avertizează frecvent. Iubirea de bani este descrisă ca
fiind rădăcina tuturor relelor (1 Timotei 6:9-10). În consecinţă, un spirit de
mulţumire cu lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este o virtute lăudată atât
în VT cât şi în NT (Psalmul 62:10; 1 Timotei 6:8; Evrei 13:5).
Datorită pericolelor bogăţiilor în care cad atât de frecvent
cei care le posedă, oamenii bogaţi, ca şi o clasă aparte, sunt condamnaţi în
câteva pasaje din Scripturi, de ex. Luca 6:24 ş.urm. şi Iacov 5. Pe de altă
parte, binecuvântări sunt rostite pentru cei săraci (Luca 6:20 ş.urm.),
deoarece sărăcia ar trebui să trezească credinţă în Dumnezeu, în timp ce
bogăţia omoară frecvent credinţa.
BIBLIOGRAFIE
J.Eichler et. al. NIDNTT, 2, p. 829-853.
D.B.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu