car, căruţă
CAR, CĂRUŢĂ (‘agala,
de la „rostogolirea" roţilor). În Babilonia (perioada Primei Dinastii) au
fost folosite în vechime sănii pentru transportarea poverilor mai uşoare şi
aceste sănii au fost adoptate curând în Egipt şi în alte ţări de câmpie. Odată
cu inventarea roţii şi creşterea mobilităţii care a urmat după această
invenţie, carele au început să fie folosite în mod obişnuit în toată Babilonia
(sumbu), Egipt (Geneza 45:19-21; 46:5) şi Palestina; carele erau vehicule cu 2
sau 4 roţi, folosite în principal în câmpiile joase Shephela din S. În zonele
de deal, însă, folosirea lor era limitată la drumurile principale (1 Samuel
6:12) şi nu erau folosite în mod obişnuit pentru călătorii lungi (Geneza 45).
Carele puteau duce unul sau doi oameni şi o încărcătură uşoară, deşi erau în
general instabile (1 Cronici 13:7-9). Principala utilizare era pentru transportul
recoltelor în ţinuturile rurale (Amos 2:13).
Carele erau confecţionate de tâmplari din lemn (1 Samuel
6:7) şi de aceea puteau fi demontate şi arse (v. 14; Psalmul 46:9, vezi mai
jos). Unele care erau acoperite (Numeri 7:3). Cele două roţi, fie masive, fie
cu spiţe, aveau uneori obezi groase de metal (vezi Isaia 28:27-28). Căruţele
erau trase de obicei de doi boi sau două vaci (Numeri 7:3-8; 2 Samuel 6:3-7) şi
sunt reprezentate în sculpturile asiriene care arată căderea Lachişului în 701
î.Cr. (British Museum). „Carele acoperite" din Numeri 7:3 pot fi *care de
război (cf. Statuia Idrimi, Alalah, ANET, p. 557), deşi uneori erau folosite
căruţe pentru transporturi militare (Psalmul 46:9, „care de război"). Este
posibil ca vehiculele cu roţi să fi precedat roata de treierat, Isaia 28:27-28.
Referirea figurativă la „şleaurile unei căruţe", Isaia 5:18, este obscură.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu