chivotul legământului
CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI .
Numit de asemenea „chivotul Domnului", „chivotul lui Dumnezeu",
„chivotul legământului Domnului" (Deuteronom 10:8) şi „chivotul
mărturiei" (edut = termenii legământului: *MĂRTURIE). Chivotul a
fost o cutie dreptunghiulară (’aron) făcută din lemn de salcâm, care
avea dimensiunile de 2,5 x 1,5 x 1,5 coţi (adică, 1,22 m x 76 cm x 76 cm). Era
acoperit în întregime cu aur şi era purtat cu patru drugi trecuţi prin nişte
inele aflate la cele patru colţuri de jos. Capacul, sau „scaunul
îndurării", era o placă de aur înconjurată de doi heruvimi cu aripile
întinse, plasaţi la capetele opuse.
Chivotul a servit (i) ca loc de depozitare a celor două
table ale Decalogului (Exod 25:16, 21; 40:20; Deuteronom 10:1-5), pentru un vas
cu mană şi pentru toiagul lui Aaron (Evrei 9:4-5); (ii) ca locul de întâlnire
din sanctuarul interior, unde Domnul Şi-a revelat voia Sa slujitorilor Săi
(Moise: Exod 25:22; 30:36; Aaron: Levitic 16:2; Iosua: Iosua 7:6). Astfel, a
servit ca simbol al prezenţei divine care să călăuzească poporul Său.
Chivotul a fost făcut la Sinai de către Beţaleel, după
modelul dat lui Moise (Exod 25:8 ş.urm.). A fost folosit ca loc de depozitare a
legii scrise (Deuteronom 31:9; Iosua 24:26) şi a jucat un rol important în
traversarea Iordanului (Iosua 3-4), căderea Ierihonului (Iosua 6) şi în
ceremonia de aducere aminte a legământului, la Mt. Ebal (Iosua 8:30 ş.urm.).
De la Ghilgal chivotul a fost mutat la Betel (Judecători
2:1; 20:27), iar apoi a fost dus la Silo pe vremea Judecătorilor (1 Samuel 1:3; 3:3) şi a rămas acolo până
când a fost capturat de filisteni pe dmpul de luptă de la Eben-Ezer (1 Samuel
4). Deoarece prezenţa chivotului a cauzat 7 luni de plăgi, filistenii l-au
înapoiat la Chiriat-Iearim, unde a rămas timp de 20 de ani (1 Samuel 5:1-7:2),
cu excepţia posibilă a unei mutări temporare în tabăra lui Saul din apropiere
de Bet-Aven (1 Samuel 14:18; totuşi, LXX indică aici că termenul original a
fost probabil „efod").
David a instalat chivotul într-un cort în Ierusalim (2
Samuel 6) şi nu l-a luat de acolo în timpul răscoalei lui Absalom (2 Samuel
15:24-29). A fost pus în Templu în timpul domniei lui Solomon, cu o ceremonie
impresionantă (1 Împăraţi 8:1 ş.urm.) şi a rămas în sanctuar în timpul
reformelor lui Iosia (2 Cronici 35:3) când Ieremia a anticipat o vreme lipsită
de chivot (3:16). Probabil că a fost pierdut în timpul distrugerii
Ierusalimului de către babilonieni, în anul 587 î.Cr. În al doilea Templu nu a
existat un chivot (Josephus, BJ 5.219).
Cutii de lemn acoperite cu plăci de aur sau altare portabile
au fost cunoscute în Orientul Apropiat antic în vremurile premozaice. Chivotul
legământului, însă, este unic prin faptul că a conţinut tablele legământului,
adică, documentele pe care erau scrise „prevederile legământului" (‘edut).
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu