ficat
FICAT. Acest cuvânt
apare numai în VT. Cuvântul ebr. kabed derivă dintr-o rădăcină care
înseamnă „a fi greu" sau, prin extensie, „a fi onorat". Aşadar, este
organul greu. Dintre cele 14 texte în care apare, 11 sunt în Exod şi Levitic şi
se referă la ficatul animalelor sacrificate.
„Prapurul ficatului" (Exod 29:13 etc.), asociat
întotdeauna cu rinichii, era ars pe altar. Josephus enumera părţile arse pe
altar (Ant. 3.228): „rinichii, pieliţa, toată grăsimea împreună cu lobul
ficatului".
Totuşi, este imposibil ca „pieliţa (care acoperă
intestinele)", yoteret, să se refere la un lob al ficatului, ci
probabil la grăsimea de pe el sau poate la pancreas. Cuvântul înseamnă literal
„rămăşiţă", aşa încât nu se spune explicit că ficatul propriu-zis era ars
pe altar, ci era arsă grăsimea internă şi rinichii.
Din cartea lui Ezechiel (21:21) se pare că ficatul era
important pentru o formă de ghicire, pe baza semnelor interne din ficat. În
Orientul Apropiat au fost descoperiţi mulţi ficaţi artificiali din lut,
confecţionaţi pentru acest scop. Un obicei similar era cunoscut la etrusci, de
la care a trecut la romani (lat. haruspices = „ghicitori în
ficat").
B.O.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu