Gaza
GAZA (ebr. ‘azza,
LXX Gaza) . Una dintre cele cinci cetăţi principale ale filistenilor. La
început a fost locuită de Avvim, care au fost izgoniţi de caftorimi (*CAFTOR;
Deuteronom 2:23); a fost considerată limita de S a Canaanului acolo unde era
situată pe coastă (Geneza 10:19). Iosua a cucerit cetatea (Iosua 10:41) şi a
descoperit că au rămas acolo câţiva dintre fiii lui Anac (Iosua 11:21-22);
cetatea a fost cucerită de israeliţi în timpul vieţii lui Iosua (Iosua 13:3).
Iuda, în teritoriul căreia se afla cetatea (Iosua 15:47), a recucerit-o
(Judecători 1:18; deşi unii susţin că această referinţă se referă la aceeaşi
campanie ca şi Iosua 10:41). În perioada judecătorilor Samson a trăit cu o
prostituată din Gaza şi în acest context ne este dată o descriere a cetăţii
(Judecători 16:1-3). Stăpânirea israeliţilor asupra cetăţii Gaza trebuie să fi
fost pierdută din nou în perioada aceasta, deoarece atunci când filistenii l-au
prins în cele din urmă pe Samson; l-au închis la Gaza şi tot aici a fost pus să
„joace" pentru ei; aici a dărâmat stâlpii casei, omorând mulţi filisteni
(Judecători 16:21-31). S-a sugerat că descrierea lui Samson jucând în faţa unei
clădiri cu stâlpi, având spectatori pe acoperiş, reaminteşte unele trăsături
ale civilizaţiei cretane şi lucrul acesta este de aşteptat dacă ţinem seama de
originea *filistenilor. Când filistenii au capturat chivotul legământului, Gaza
şi celelalte cetăţi au suferit de plagă bubonică şi au adus jertfe sub forma
unor umflături şi a unor şoareci de aur, pentru a abate plaga (1 Samuel 6:17).
Cetatea a ocupat o poziţie importantă pe drumurile
comerciale din Egipt spre V Asiei şi începând din secolul al 8-lea este
menţionată frecvent printre cuceririle asiriene. Tiglat-Pileser III a cucerit-o
(Ha-az-zu-tu) în 734 î.Cr., probabil la cererea lui Ioahaz, regele lui
Iuda, iar domnitorul cetăţii, Hanno, a fugit în Egipt şi Tiglat-Pileser a
ridicat în palat o statuie a sa. Sargon a trebuit să repete această acţiune în
722 î.Cr., deoarece Hanno s-a întors la Gaza în sprijinul unei rebeliuni
conduse de Hamat. Hanno a fost dus prizonier în Asiria. Cetatea a rămas
credincioasă Asiriei, deoarece Sanherib, când a pornit împotriva lui Ezechia la
Ierusalim, a dăruit o parte a teritoriului luat de la Iuda lui Sillibel, regele
Gazei, iar Esar-Hadon a făcut mai dificilă această loialitate când a pus un
tribut greu asupra lui Sillibel şi asupra altor douăzeci de regi din regiunea
hitită. În timpul lui Ieremia cetatea a fost cucerită de Egipt (Ieremia 47:1).
Gaza a fost cucerită de Alexandru cel Mare în 332 î.Cr., după un asediu de 5
luni, şi a fost distrusă de Alexandru Jannaeus în 96 î.Cr. - aşa cum au
profeţit Amos (1:6-7), Ţefania (2:4) şi Zaharia (9:5).
Locul cetăţii antice Gaza, Tell Kharubeh (Harube), se află
în perimetrul oraşului modern . Excavaţii minore au arătat că a fost locuită
către sfârşitul Epocii Bronzului şi în Epoca Fierului; au fost găsite de
asemenea bucăţi de ceramică filisteană. Diferite ruine arată importanţa cetăţii
în epoca elenistică şi în cea romană. Gabinius, proconsulul, a reconstruit
cetatea în anul 57 î.Cr., pe un loc nou, la S de cel vechi, mai aproape de
mare. Probabil că acesta este motivul pentru care îngerul, care a vrut să-l
trimită pe Filip la cetatea veche, a descris Gaza cu expresia „pe drumul...
care este pustiu" (haute estin eremos, Faptele Apostolilor 8:26).
La Tell el-’Aijjul, la 6 km SV, Flinders Petrie a găsit
cimitire întinse şi un oraş care a înflorit în timpul mileniului al 2-lea î.Cr.
În mormintele şi clădirile din cca. 1400 î.Cr. au fost descoperite numeroase
bijuterii de aur. În apropiere au fost descoperite morminte conţinând
aşa-numite *sicrie de lut filistene.
BIBLIOGRAFIE
J. Garstang, Joshua-Judges, 1931, p. 375 ş.urm.;
EAEHL, 1, p. 52-61; 2, p. 408-417.
T.C.M.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu