gură
GURĂ. Cuvântul ebr. peh
şi alte câteva cuvinte sunt traduse „gură", de asemenea termenul gr. stoma.
Ambele cuvinte sunt folosite nu numai pentru gura omului sau a animalelor sau,
chiar în sens antropomorfic, referitor la Dumnezeu, dar adesea sunt traduse
„margine" sau „ascuţiş", cum este în expresia „ascuţişul săbiei".
peh era folosit şi pentru gura unei fântâni (Geneza 29:2), a unui sac
(Geneza 42:27) sau a unei peşteri (Iosua 10:22).
În sensul general al cuvântului, termenul este foarte
apropiat şi aproape echivalent cu *buză sau *limbă. Mâna pusă pe gură, la fel ca
şi mâna pusă pe buze, era un semn de ruşine (Mica 7:16). Gura poate păcătui
(Psalmul 59:12) sau poate rosti cuvinte bune. Tendinţa de a vorbi despre gură
ca şi cum ar acţiona independent, neţinând seama de legile fiziologiei, nu este
atât de pronunţată ca şi în cazul buzelor. Lucrul acesta s-ar putea datora
faptului că evreii nu făceau o distincţie clară între presupusele funcţii ale
organelor interne, iar gura, fiind în parte un organ intern, era legată de
acestea (vezi *INIMĂ şi cf. Proverbe 16:23 unde peh este tradus
„vorbire").
Deseori se spune că gura este plină de cuvinte de un fel sau
altul, sau că un duh a făcut să fie rostite anumite cuvinte (1 Împăraţi 22:22;
Psalmul 40:3). Prin extensie, cuvântul peh a ajuns să însemne
„cuvinte" sau „porunci" (Exod 17:1).
B.O.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu