iebusiţi
IEBUSIŢI.
Numele etnic al unui popor care a locuit în zona deluroasă (Numeri 13:29; Iosua
11:3) din apropierea Ierusalimului (Iosua 15:8; 18:16). Ei au descins din al
treilea fiu al lui Canaan (Geneza 10:16; 1 Cronici 1:14), totuşi sunt
menţionaţi ca un grup distinct, dar minoritar, de popoare care locuiau alături
de amoriţi şi hetiţi. Iebus a fost numele dat *Ierusalimului, cetatea cea mai
importantă din teritoriul lor (Judecători 19:10-11; 1 Cronici 11:4-5; numit
Iebusi în Iosua 18:16,28), iar locuitorii cetăţii sunt numiri „iebusiţi"
(Geneza 15:21; Exod 3:8). Mai târziu termenul a fost folosit cu referire la
foştii locuitori (Ezechiel 16:3, 45; Zaharia 9:7).
Afară de cazul în care Melhisedec ar fi fost domnitorul
Ierusalimului (*SALEM), cel mai vechi rege menţionat în VT ar fi Adoni-Ţedec
(Iosua 10:1) care s-a aliat cu amoriţii (v. 5) pentru a apăra cetatea de
israeliţii care intrau în regiunea aceea. El a murit la Bet-Horon (v. 10-11).
Potrivit tăbliţelor de la *Amarna (cca. 1400 î.Cr.) Urusa-limmu a fost
sub stăpânirea lui Abdihepa, al cărui nume, la fel ca şi al unui conducător
iebusit de mai târziu, *Arauna (2 Samuel 24:24) sau Ornan (1 Cronici 21:15) nu
este semit, ci probabil hurian sau *horit. Cetatea Iebus a fost arsă după
cucerirea ei de către bărbaţii din Iuda (Judecători 1:8, dar locuitorii
originari au redobândit controlul, cel puţin până la atacul lui David (2 Samuel
5:6). Iebusiţilor li s-a permis să rămână pe dealul templului până când terenul
lor a fost cumpărat sau până când minoritatea iebusită a fost absorbită de
iudeii care au construit un cartier nou pe Sion (Judecători 1:21; 19:11).
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu