India
INDIA.
I. Perioada veche
În Ebr. hoddu, de la termenul hindu din limba
persană veche (compară cu sindhu în sanscrită), în inscripţiile lui
Darius I şi Xerxes I din Persia. Regiunea desemnată cu acest nume a fost acea
parte a văii Indusului şi a câmpiilor de la E de munţii Afgani care a fost
încorporată în Imperiul persan de către Darius I, care a făcut-o graniţa sa de
E (Herodot, 3. 94; 4.40, 44). În Estera 1:1; 8:9, limitele stăpânirii lui
Ahaşveroş (Xerxes I) sunt „de la India până la Etiopia", hoddu şi kus;
aceasta corespunde cu inscripţiile lui Xerxes I în limba persană veche,
întrucât lista ţărilor include „Sind" sau India (Hidus) şi Etiopia
(Kusiya); vezi R. G. Kent, Old Persian: Grammar, Texte, Lexicon,
ed. 1953, p. 151,11. 25, 29 şi &3. Dar cu multă vreme înainte de această
perioadă era cunoscut comerţul dintre India şi Mesopotamia, încă în cca. 2100
î.Cr. (perioada Ur III); comerţul este atestat atât în texte cât şi în
sigiliile din Mesopotamia găsite în Valea Indusului. Unii cred că *Ofir ar fi
(S)upara indiană. India a reprezentat sursa de elefanţi de război folosiţi de
Alexandru şi succesorii săi Seleucizi în Siria, iar în perioada greco-romană
multe produse exotice veneau din India, de obicei prin Arabia de S sau pe Marea
Roşie şi apoi pe uscat în partea de V a Araniei. Cu privire la rute şi
navigaţie, vezi van Beek şi Hourani, JAOS 78, 1958, p. 146-147; şi 80, 1960, p.
135-139. Pentru o vreme în unele părţi din NV Indiei au fost menţinute
principate greceşti; cf. W. W. Tarn, The Greeks in Bactria and India,
1938. Cu privire la prezenţa indienilor în Egipt în perioada greco-romană, vezi
Sir H. I. Bell, Cults and Creeds in Graeco-Roman Egypt, 1953, p. 48; E.
Bevan, History of Egypt under the Ptolomaic Dynasty, 1927, p. 155;
modele de la Memphis: Petrie, Memphis I, 1909, p. 16-17, placa 39.
II. Perioada mai târzie
Între secolul 1 î.Cr. şi cca. 200 d.Cr. India şi ţările din
bazinul Mediteranei au stabilit legături comerciale şi culturale mai strânse,
stimulate de piaţa de desfacere romană pentru obiecte de lux din Orient şi
facilitate de descoperirea caracterului musonilor, urmată de deschiderea unei
rute maritime regulate către oraşele din Tamil (în prezent, Cranganore şi
Kottayam) şi chiar până la Madras (Sopatma) şi mai departe. Relatările despre
introducerea creştinismului în India trebuie privite în acest cadru. Potrivit
unei tradiţii unanime biserica veche din S Indiei a fost întemeiată de
apostolul Toma. Naraţiunea din lucrarea gnostică Faptele lui Toma (Iuda)
(*APOCRIFELE NOULUI TESTAMENT) plasează de asemenea activitatea lui Toma în
India. Deşi lucrarea în sine este o legendă, J. N. Farquhar a argumentat că
reflectă în mod corect o cunoaştere a Indiei din secolul 1 şi el a postulat că
Toma a lucrat mai întâi în Punjab şi mai târziu în S (BJRL 11, 1926; 12, 1927).
Totuşi, se pare că nu există nici o altă relatare despre lucrarea lui Toma în
India care să fie în mod clar independentă de aceste Fapte (A. Mingana,
BJRL 11, 1926; 12, 1927). Se spune despre peripateticul Pantaenus se spune că a
fost misionar în India înainte de anul 180 d.Cr. şi că ar fi găsit acolo
creştini care aveau Evanghelia după Matei în ebraică, aşa cum le-a lăsat-o
Bartolomeu (Eusebius, EH 5. 10); s-ar putea să fie vorba de o desemnare incertă
a Adenului sau a altor părţi din Arabia. Nu se poate contesta că biserica
Siriacă din S Indiei este foarte veche: rămâne deschisă problema întemeierii ei
de către apostoli sau de către urmaşii imediaţi ai acestora.
BIBLIOGRAFIE
E. H. Warmington, Indian Commerce, 1928; L. W.
Browne, The Indian Christians of St. Thomas, 1956.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu