lumină
LUMINĂ. Cuvântul este folosit în
legătură cu bucuria, binecuvântarea şi *viaţa, în contrast cu durerea,
adversitatea şi moartea (cf. Geneza 1:3 ş.urm.; Iov 10:22; 18:5 ş.urm.). Încă
din vechime a ajuns să simbolizeze prezenţa lui Dumnezeu şi favoarea Lui (cf.
Psalmul 27:1; Isaia 9:2; 2 Corinteni 4:6) în contrast cu judecata lui Dumnezeu
(Amos 5:18). De aici şi din alte surse se naşte dualismul etic între lumină şi
întuneric, adică, bine şi rău, dualism care este destul de pronunţat în NT (cf.
Luca 16:8; Ioan 3:19 ş.urm.; 12:36; 2 Corinteni 6:14; Coloseni 1:12 ş.urm.; 1
Tesaloniceni 5:5; 1 Petru 2:9). Unii, de ex. C. H. Dodd, au considerat că
paralele elenistice sunt semnificative în privinţa aceasta, dar folosirea
dualismului în acest sens în iudaism, de ex. Războiul dintre Fiii Luminii şi
Fiii întunericului în DSS, face ca o asemenea presupunere să fie
inutilă şi oferă un comentariu mai potrivit pentru conceptele din NT.
*Sfinţenia lui Dumnezeu este exprimată în termenii
luminii, de ex. în 1 Timotei 6:16 unde ni se spune că El „locuieşte într-o
lumină de care nu poţi să te apropii"; vezi 1 Ioan 1:5, unde ni se spune
că „Dumnezeu este lumină" şi alte pasaje din Epistola aceea unde sunt
tratate explicaţiile acestui fapt pentru credincioşi. Aceeaşi idee este văzută
în expresia tipic ebraică „copiii luminii" care este folosită de două ori
de Pavel (Efeseni 5:8; cf. 1 Tesaloniceni 5:5; Ioan 12:36).
În Evanghelia după Ioan termenul „lumină" nu
se referă atât la sfinţenia lui Dumnezeu cât la revelaţia dragostei Lui în
Cristos şi la penetrarea acelei dragoste în vieţile întunecate de păcat. Astfel
Cristos Se numeşte pe Sine „Lumina lumii" (Ioan 8:12; 9:5; cf. 12:46), iar
în Predica de pe Munte foloseşte acest termen cu referire la ucenicii Săi
(Matei 5:14-16). În mod asemănător, Pavel poate vorbi despre „lumina
Evangheliei slavei lui Cristos" şi despre Dumnezeu Însuşi care „ne-a
lumina inimile" (2 Corinteni 4:4-6).
BIBLIOGRAFIE
Arnt; ISBE; C. H. Dodd, The Interpretation of
the Fourth Gospel, 1954, p. 201-212; D. Flusser, „The Dead Sea Sect and
Pre-pauline Christianity", Aspects of the Dead Sea Scrolls, ed. C.
Rabin and Y. Yadin, 1958, p. 215-266; H. Conzelmann, TDNT 9, p. 310-358; H. -C.
Hahn el al., NIDNTT 2, p. 484-496.
E.E.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu