Merari, merariţii
MERARI, MERARIŢII. Merari, cel
de-al treilea fiu al lui Levi, a fost capul uneia dintre cele trei familii mari
ale leviţilor. Familia lui a fost subdivizată în casa lui Mahli şi a lui Muşi.
Merariţii au fost cei care au purtat prin pustie scândurile cortului, drugii,
stâlpii curţii şi picioarele lor, ţăruşii şi funiile lor. Ca să-şi ducă la
îndeplinire sarcina pe care o aveau li s-a dat patru care şi opt boi. Ei şi-au
întins corturile în partea de N a Cortului întâlnirii. Numărul celor de parte
bărbătească, începând de la vârsta de o lună în sus, număra 6.200; cei care
erau în stare să facă vreo slujbă (a căror vârstă era între 30 şi 50 de ani)
erau în număr de 3.200 (Numeri 3:33-39; 4:42-45; 7:8). Li s-au dat 12 cetăţi în
ţară (Iosua 21:7).
După reorganizarea pe care a făcut-o David, membrii
familiei lui Etan (Iedutun), care erau urmaşi ai merariţilor, au primit sarcina
de a se ocupa de cântări în Templu, în timp ce alţi merariţi au fost uşieri (1
Cronici 6:31-48; 25:3; 26:10-19). Merariţii sunt menţionaţi ca fiind prezenţi
la ridicarea cortului pentru chivot (1 Cronici 15:6), şi din nou la curăţirile
repetate ale Templului din timpul lui Ezechia şi Iosia (2 Cronici 29:12;
34:12). Despre unii dintre ei se spune că au slujit în timpul lui Ezra (Ezra
8:18-19) şi a lui Neemia (vezi Neemia 11:15 şi 1 Cronici 9:14).
D.W.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu