mormintele împăraţilor, mormântul lui David
MORMINTELE ÎMPĂRAŢILOR, MORMÂNTUL LUI DAVID. Biblia ne
arată că împăraţii lui Israel au fost îngropaţi într-un loc special, lângă
Ierusalim. Expresiile cum ar fi „mormintele împăraţilor lui Israel" (2
Cronici 28:27), „mormintele lui David" (Neemia 3:16), „mormintele fiilor
lui David" (2 Cronici 32:33), se referă specific la mormintele împărăteşti
ale împăraţilor iudei din familia lui David, morminte care se găseau în cetatea
lui David. Aceste morminte erau aproape de grădina împărătească şi de iazul
Siloe (1 Împăraţi 2:10; 2 Cronici 21:20; Neemia 3:15-16). Astfel, când Neemia a
clădit zidul Ierusalimului, unul dintre colaboratorii lui a lucrat „în faţa
mormintelor lui David", nu deparde de „iazul Şela (Siloe)" (Neemia
3:15-16).
Majoritatea împăraţilor, de la David până la
Ezechia, au fost îngropaţi în cetatea lui David, cu toate că unii împăraţi au
avut mormintele lor particulare, de ex. Asa (2 Cronici 16:14) şi poate că şi
Ezechia (2 Cronici 32:33), Manase (2 Împăraţi 21:18), Amon (2 Împăraţi 21:26)
şi Iosia (2 Împăraţi 23:30; 2 Cronici 35:24). Mai mulţi împăraţi au murit în
afara graniţelor Palestinei: Ioahaz în Egipt, Ioiachin şi Zedechia în Babilon.
Este posibil ca Ioiachim să nu fi fost îngropat deloc (Ieremia 22:19), cât
despre Ioram, Ioas, Uza şi Ahaz, acestora nu li s-a permis să fie îngropaţi în
mormintele împărăteşti (2 Cronici 21:20; 24:25; 26:23; 28:27).
Despre aşezarea mormintelor în cetatea lui David se
mai vorbea încă şi după Exil. Josephus scrie că acestea au fost jefuite de
regele hasmonean Ioan Hyrcanus şi, de asemenea, de către Irod (Ant. 13.249;
16.179).
Mormântul lui David este menţionat şi în NT
(Faptele Apostolilor 2:29), iar Josephus (BJ, 5, 147) a vorbit despre un al
treilea zid care trecea pe lângă peşterile care erau mormintele împăraţilor. O
lespede pe care se găseşte o inscripţie şi care a fost găsită de E. Sukenik
spune că osemintele împăratului Uza au fost urcate pe vârful Muntelui
Măslinilor.
Aşezarea exactă a mormintelor nu ne este cunoscută astăzi. Monumentele care se găsesc în valea Chedron aparţin unei perioade de mai târziu, atât arhitectura cât şi epigrafia indicând că aparţin perioadei lui Irod cel Mare.
Expresia „Cetatea lui David", în vecinătatea
căreia erau aşezate aceste morminte, nu se referă la întregul Ierusalim, ci
numai la fortăreaţa Sionului. Mărturiile de care dispunem ne arată că
ramificaţia muntoasă care iese în relief între văile Tyropei şi Chedronului,
mai târziu cunoscută sub numele de Ophel, este locul pe care a fost aşezata
cetatea lui David. Din locul acesta se văd grădinile şi iazul Siloam. În zona
aceasta au fost descoperite în stâncă nişte tunele orizontale lungi şi este
posibil ca acestea să fi fost locul de îngropare a împăraţilor din spiţa lui
David. Dar locul a fost desacralizat şi distrus, probabil în timpul răscoalei
lui Bar-Kokhba (135 d.Cr.) şi după aceea nu s-a mai ştiut de aşezarea exactă a
cetăţii.
De-a lungul secolelor au fost propuse diverse
locuri. O tradiţie populară veche de aprox. 1000 de ani plasează mormântul lui
David pe dealul din partea de V, în locul care astăzi se numeşte Muntele Sion.
Tradiţia a fost acceptată de evrei, de musulmani şi de creştini, iar Beniamin
din Tudela (cca. 1173 d.Cr.) a anunţat descoperirea miraculoasă a mormântului
lui David pe Muntele Sion, în timp ce repara o biserică aşezată pe locul acela.
Şi astăzi se mai fac încă pelerinaje la locul acela, dar dovezile care să ne
convingă de autenticitatea acelui loc sunt puţine.
Aşa-numitele „morminte ale împăraţilor lui
Iuda", aşezate la o oarecare distanţă la N de zidul pe care-l avem astăzi,
se referă de fapt la mormântul Elenei, regina din Adiabene, o regiune din
Mesopotamia de Sus, pe care o menţionează şi Josephus (Ant. 20. 17, 35).
BIBLIOGRAFIE
S. Krauss, „The Sepulchres of the Davidic
Dynasty", PEQ 1947, p. 102-112; S. Yeivin, „The Sepulchres of the Kings of
the House of David", JNES 7, 1948, p. 30-45.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu