Muntele Măslinilor
MUNTELE MĂSLINILOR. Muntele
Măslinilor este un mic lanţ muntos ce cuprinde patru vârfuri, cel mai înalt
fiind de 830 m, de pe care se vede Ierusalimul şi muntele pe care este aşezat
Templul, privind dinspre E, peste valea Chedronului şi iazul (În traducerea
Galaction şi Cornilescu, „scăldătoarea", n.tr.) Siloam. Având păduri foarte
dese în zilele lui Isus, bogate în măslini de unde îţi trage şi numele, muntele
a fost despădurit din zilele lui Titus. Toată regiunea muntelui este sfântă,
căci fără îndoială Cristos a umblat prin părţile acelea, deşi locurile
specifice, cu bisericile comemorative care s-au construit pe ele pot fi puse la
îndoială. De la locul unde tradiţia spune că a fost botezat Isus, pe malul
Iordanului, mult sub nivelul mării, se vede clar vârful îndepărtat al Muntelui
Măslinilor care este cu 1200 m mai sus decât locul acesta.
Aluziile VT la Muntele Măslinilor, pe care le găsim
la 2 Samuel 15:30; Neemia 8:15; Ezechiel 11:23, sunt neînsemnate. 1 Împăraţi
11:7 şi 2 Împăraţi 23:13 se referă la idolatria lui Solomon, la ridicarea unor
înălţimi în cinstea lui Chemoş şi a lui Moloh, lucru care probabil a făcut ca
unul din vârfuri să se numească Muntele Ocării. În viitorul escatologic, Domnul
va face ca muntele să se despartă în două, atunci când picioarele Lui vor sta
pe el (Zaharia 14:4).
Evreii care locuiau în Ierusalim obişnuiau să
anunţe luna nouă compatrioţilor lor din Babilon printr-un lanţ de faruri care
se aprindeau începând de pe Muntele Măslinilor, fiecare transmiţând lumina
următorului. Dar fiindcă samaritenii aprindeau focuri false, a fost necesar
până la urmă ca locul farurilor să fie luat de mesageri. G.H. Dalman consideră
că afirmaţia din Mişna, şi anume că acest sistem de faruri duceau până în
Mesopotamia, este întru totul plauzibilă (Sacred Sites and Ways, 1935,
p. 263, n. 7). Muntele a fost asociat cu junca roşie (*CURAT ŞI NECURAT) şi cu
cenuşa ei de curăţire (Numeri 19; Parah 3. 6-7,11), cât şi cu alte
ceremonii ale iudaismului levitic. Conform unei legende, porumbelul căruia Noe
i-a dat drumul din corabie a smuls frunza de pe Muntele Măslinilor (Geneza
8:11; Midraş, Genesis Rabba 33. 6). Unii au crezut că evreii care au
murit trebuie să învie în Israel, că aceia care au murit în alte părţi vor fi
în cele din urmă purtaţi înapoi prin cavităţile subterane (Ketuboth
111a) şi voi ieşi la suprafaţă prin locul unde se va despica Muntele Măslinilor
(H. Loewe şi C.G. Montefiore, A Rabbinic Anthology, 1938, p. 660 ş.urm).
când strălucirea prezenţei lui Dumnezeu s-a îndepărtat de Templu din pricina
păcatului, se spune că a rătăcit trei ani şi jumătate pe Muntele Măslinilor,
aşteptând în zadar pocăinţa din partea oamenilor (Lamentation Rabba,
Proem 25; cf. Ezechiel 10:18). Numele „Muntele celor trei lumini” vine de la
lumina care venea de la altarul Templului şi care era reflectată pe panta
dealului în timp de noapte, de la primele raze care împodobeau piscul muntelui
la răsăritul soarelui şi de la uleiul de măsline care se punea în lămpile
Templului
Lângă Biserica Tuturor Naţiunilor, de la
poalele Muntelui Măslinilor, sunt nişte măslini foarte bătrâni, de aproximativ
2000 de ani deşi această cifră nu se poate demonstra. Aceasta este zona
Grădinii Ghetsimane, iar locul precis în care Isus a agonizat, cu toate că nu a
fost identificat, se află în apropiere cu toate că nu a fost stabilit cu
precizie. Pe la jumătatea urcuşului se află Biserica Dominus Flevit. Dar
de ce trebuia ca Domnul să plângă acolo, la jumătatea drumului? HDB afirmă în
mod convingător că în realitate El S-a apropiat de Ierusalim venind dinspre
Betania, prin partea de S a Muntelui Măslinilor, plângând îndată ce a zărit
cetatea. Mai multe biserici numite „ale înălţării" stau ca o coroană pe
vârful de pe care se crede că S-a înălţat Domnul, şi urmele paşilor Lui sunt
păstrate cu grijă aici ca o împlinire palpabilă a celor scrise în Zaharia 14:4.
Şi totuşi, în ce priveşte locul unde a avut loc în realitate înălţarea lui
Isus, Evanghelia după Luca dă câştig de cauză vecinătăţii Betaniei. Vizitatorul
Palestinei învaţă inutilitatea faptului de a stărui asupra lucrurilor care nu
pot fi soluţionate.
R.A.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu