Nadab
NADAB. (În ebr. nadab,
„generos", „nobil").
1. Cel mai mare
dintre fiii lui Aaron (Numeri 3:2). După ce a fost în mijlocul evenimentelor de
la Sinai (Exod 24:1) iar ulterior a ajuns preot (Exod 28:1), împreună cu fratele
său Abihu, a călcat legea (Exod 30:9), aducând înaintea lui Dumnezeu „foc
străin", lucru pentru care au murit amândoi (Levitic 10:1-7; cf. Numeri
26:61). „Foc străin" poate însemna ori aprinderea focului sau a tămâiei nu
pe altar ci într-un alt loc (Levitic 16:12), ori aprinderea tămâiei într-un
moment nepotrivit („pe care El nu li-l poruncise"). Levitic 10:8-9 face
aluzie la posibilitatea ca beţia să fi fost unul din aspectele păcatului lor.
2. Un fiu al lui
Şamai, din casa lui Ierahmeel, din seminţia lui Iuda (1 Cronici 2:28).
3. Unul dintre
fiii lui Gabaon, din seminţia lui Beniamin (1 Cronici 8:30).
4. Un împărat al
lui Israel, care l-a urmat la tron pe tatăl său Ieroboam I. El a domnit aprox.
între anii 915-914 î.Cr., fiind asasinat şi urmat la tron de Baeşa, în timpul
împresurării Ghibetonului (1 Împăraţi 14:20; 15:25:28).
T.H.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu