Nabot
NABOT. Un bărbat din
Izreel al cărui nume apare într-un proces legal pus la cale de Izabela (1
Împăraţi 21). Nabot a refuzat să-i dea o parte din via lui împăratului Ahab,
dar după executarea lui în urma procesului, Ahab a intrat în posesia viei. Aşa
cum ne sugerează 2 Împăraţi 9:26, faptul acesta denotă că şi moştenitorii lui
Nabot au fost ucişi împreună cu el. Culpa de proporţii a acestora a fost
enunţată în felul următor: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul"
(1 Împăraţi 21:13). Procesul legal s-a desfăşurat după o procedură în care s-a
făcut uz de Urim şi Tumim, la sfârşitul căreia Nabot a fost lăsat bero’sha’am,
„înaintea poporului" (traducerea VSR, „la înălţime printre oameni" nu
redă corect ideea). Această descoperire a inculpatului, care era considerată ca
fiind de origine divină, trebuia să fie însoţită de o mărturisire a păcatului
(cf. Acan, Iosua 7:16 ş.urm., şi Ionatan, 1 Samuel 14:40 ş.urm.), dar în acest
caz ticluit, Nabot nu va depune mărturie şi sunt chemaţi martori ca să depună
mărturie cu privire la o culpă care nu este clar definită. De aceea, refuzul
lui de a primi verdictul „divin" este interpretat ca şi cum Nabot ar fi
„tratat cu uşurinţă pe Dumnezeu şi pe împărat" şi lucrul acesta va atrage
după sine moartea lui (întocmai cum a fost în cazul lui Acan şi cum putea fi în
cazul lui Ionatan).
Naraţiunea face
parte din complexul relaţiilor dintre Ahab şi Ilie, şi conţine anumite jocuri
de cuvinte care scot în relief ironia situaţiei. Consecinţa acestui incident a
fost nimicirea Izabelei şi a întregii case a lui Ahab (1 Împăraţi 22:34 ş.urm.;
2 Împăraţi 9:24,33; 10:1-11).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu