nas, nări
NAS, NĂRI. (În ebr. ’ap,
„nas" sau „nară"). Este organul respiraţiei, dar cuvântul este folosit
şi pentru faţă, probabil prin sinecdocă, în special în expresia „cu faţa la
pământ" în semn de închinăciune sau omagiu. Se pare că evreii nu au
pătruns mai adânc în procesul respiraţiei, căci în Biblie nu apare nici un
cuvânt pentru plămâni. Prezenţa respiraţiei în nări a fost un semn al vieţii
(Geneza 2:7; Iov 27:3), cât şi al caracterului trecător al omului (Isaia 2:22).
Cuvântul se mai referă la nas, ca la organul mirosului (Psalmul 115:6; Amos
4:10). Când respiraţia era vizibilă (numită „fum", Psalmul 18:8), aceasta
avea de a face cu exprimarea unei emoţii lăuntrice, în principal mânia. Prin
metonimie, deseori cuvântul ‘ap este folosit cu sensul de „mânie"
(Geneza 27:45; Iov 4:9), şi astfel este folosit în VT cu sens figurat mai
frecvent decât cu sensul literal. Se pare destul de clar din limbile înrudite
(de ex. în acadiană appu este „faţă") că sensul iniţial al
cuvântului se referă la caracteristici fizice. Cuvântul nu apare în NT.
B.O.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu