Ofir
OFIR. (În ebr. ’opir, Geneza
10:29; ’opir, 1 Împăraţi 10:11).
1. Numele fiului lui Ioctan din
arborele genealogic al lui Sem (Geneza 10:29 = 1 Cronici 1:23). Acest trib este
cunoscut din inscripţiile preislamice (G. Ryckmans, Les noms propres
sud-sémitiques, 1934, p. 298, 339 ş.urm.). Zona în care a locuit se întinde
între Saba în Yemen şi Havila (Hawlan) aşa cum relatează Geneza 10:29. Tradiţia
islamică pretinde că Ioctan este unul şi acelaşi cu Qahtan, un fiu al lui
Ismael şi „tatăl tuturor arabilor".
2. Ţara din care era importat aurul
de către Iuda (2 Cronici 8:18; Iov 22:24; 28:16; Psalmul 45:9; Isaia 13:12),
uneori în cantităţi mari (1 Cronici 29:4), împreună cu lemn de santal (1
Împăraţi 10:11), argint, fildeş, maimuţe şi păuni (1 Împăraţi 10:22), precum şi
pietre scumpe (2 Cronici 9:10). La Ofir a ajuns flota lui Solomon din
Eţion-Gheber care era aşezat în Golful Aqaba (1 Împăraţi 9:28). Au fost trimise
şi „corăbii din Tars", care se pare că erau *corăbii folosite special
pentru transportul minereului (1 Împăraţi 22:48). Aceste transporturi au durat
„trei ani", expresie care poate foarte bine să însemne un an întreg şi
două părţi din alţi doi ani. Comerţul acesta era foarte bine cunoscut, astfel
încât s-a ajuns ca numele Ofir să fie un sinonim al aurului curat care era
principalul produs al acestei ţări (Iov 22:24). În Isaia 13:12, numele Ofir stă
alături de oqir, „voi face scumpi" (HUCA 12-13, 1937-8, p. 61). O
atestare a acestui comerţ se găseşte într-o inscripţie pe un ostracon, găsit la
Tell Qasileh, la NE de Tel Aviv în 1946, conţinând următorul text: zhb ’pr
lyt hrn s = „aur din Ofir pentru Beth Horon 30 de sicli" (JNES 10,
1951, p. 265-267).
În ceea ce priveşte amplasarea (oralităţii) Ofir, au fost propuse mai multe teorii.
a. În partea de S a Arabiei aşa cum
s-a discutat la punctul 1. de mai sus. R. North face o legătură între (S)opha(i)r(a)
(= Ofir) şi Parvaim (= Farwa), ambele în Yemen, şi consideră că aceasta a fost
sursa aurului din Seba (cf. Psalmul 72:15; Isaia 60:6).
b. SE Arabia: Oman. Acestea nu sunt
departe de Eţion-Gheber şi este necesar să considerăm că acea călătorie de trei
ani includea o întrerupere pe perioada de căldură a verii precum şi că anumite
mărfuri (de ex. maimuţele) care nu se găsesc în mod obişnuit în partea de S a
Arabiei erau aduse din locuri mai îndepărtate la Ofir unde erau păstrate.
c. Coasta de E a Africii: Somalia,
o sursă de tămâie şi mir unde se găseau şi acele mărfuri despre care se spunea
că erau aduse din Ofir (W.F. Albright, Archaeology and the Religion of
Israel, 1953, p. 133-135, 212; van Beek, JAOS 78, 1958, p. 146).
d. (S)upara, la 75 km N de Bombay,
India. Josephus (Ant. 8. 164), LXX şi Vulg. (Iov 28:16) interpretează Ofirul ca
fiind India. În sprijinul acestei interpretări vine şi faptul că toate
mărfurile enumerate erau binecunoscute în India antică şi se ştia din mileniul
al 2-lea î.Cr. că a existat un comerţ maritim intens între Golful Persic şi
India.
e. Alte sugestii, mai discutabile,
includ locuri cum ar fi Apir, Baluchistan (posibil Meluhha antică, cf. BSOAS
36, 1973, p. 554-587) şi Zimbabwe, S Rhodesia.
BIBLIOGRAFIE
V. Christides, RB 77, 1970, p. 240-247; R. North, Fourth
World Congress of Jewish Studies, Papers, 1, 1967, p. 197- 202.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu