pridvor
PRIDVOR. Termenul ebr. ‘ulam, ’elam
(cf. asir. ellamu, „faţă") este folosit pentru vestibulul Templului
lui Solomon (1 Împăraţi 6:3) şi pentru intrarea Templului lui Ezechiel
(Ezechiel 40). Palatul lui Solomon a indus un pridvor de stâlpi, cu un pridvor
în faţă şi cu altul pentru tronul de judecată (1 Împăraţi 7:6-7). Este posibil
ca aceste clădiri să-şi aibă originea în modelul sirian bit hilani, o
clădire cu mai multe camere, constând dintr-o intrare în care se intra pe nişte
scări şi care dădea într-o cameră pentru public, şi din diferite alte camere şi
o altă scară ducea la etajul de sus sau pe acoperiş. Este posibil ca unicul
termen ebr. misderon (Judecători 3:23, de la rădăcina sdr, „a
pune în rânduială, a aranja") să se refere la un portic de felul acesta la
etajul superior, cuvântul descriind o colonadă (vezi H. Frankfort, Art and
the Architecture of the Ancient Orient, 1954, p. 167-17S, şi reconstrucţia
din cartea lui Sir Leonard Woolley, A Forgotten Kingdom, 1953, p. 113).
Cinci pridvoare (gr. stoa) au înconjurat scăldătoarea Betezda pentru a-i
adăposti pe cei care veneau acolo (Ioan 5:2). Petru a tăgăduit că-L cunoaşte pe
Domnul în pridvorul care dădea spre curtea casei marelui preot (Matei 26:71, pylon;
Marcu 14:68, proaulion). Pridvorul lui Solomon a fost o alee acoperită,
lată de 30 de coţi, care avea două rânduri de stâlpi înalţi de 25 de coţi, şi
era aşezat în partea de E a Curţii Neamurilor, în Templul lui Irod (Ioan 10:23;
Faptele Apostolilor 3:11; 5:12; Josephus, Ant. 15. 380-425). (*TEMPLU.)
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu