răsăritului, fiii
RĂSĂRITULUI, FIII. (ebr. bene-qedem).
Un termen general aplicat diverselor populaţii care locuiau la E (şi NE, Geneza
29:1) de Canaan şi folosit în asociere cu popoare învecinate cum sunt
madianiţii, amaleciţii (Judecători 6:3), moabiţii, amoniţii (Ezech.25:10) şi
chedariţii. Uneori termenul îi indică pe *nomazi (Ezechiel 25:4) dar, evident,
termenul ar putea, de asemenea, să se refere la locuitorii Mesopotamiei (1
Împăraţi 4:30), şi patriarhul Iov este descris ca unul dintre bene-qedem.
(*Răsărit, *cadmoriţii)
BIBLIOGRAFIE
A. Musil, Arabia Deserta, 1927, p. 494
ş.urm.; P.K. Hitti, History of the Arabs, 1956, p. 43.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu