Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

sânge


SÂNGE. Problema care trebuie stabilită în primul rând este dacă cuvântul „sânge" în utilizarea lui biblică se referă în special la viaţă sau la moarte. Sunt cei care susţin că în sistemul sacrificial al VT „sânge" reprezintă viaţa eliberată de limitările trupului şi pusă în libertate pentru alte scopuri. Manipularea ceremonială a sângelui în această concepţie reprezintă prezentarea solemnă a vieţii lui Dumnezeu, viaţă predată, dedicată, transformată. Moartea ocupă un rol secundar sau chiar nici unul. În această concepţie, „sângele lui Cristos" înseamnă ceva mai mult decât „viaţa lui Cristos". Dar dovezile nu par s-o sprijine.

În primul rând avem dovada statistică. Din cele 362 de pasaje în care apare cuvântul ebraic dam în VT, 203 se referă la moarte prin violenţă. Doar şase pasaje leagă între ele viaţa şi sângele (17 se referă la consumarea cărnii cu sânge). De aici reiese destul de clar folosirea termenului trebuie asociată mai curând cu moartea.

Apoi suntem confruntaţi cu lipsa de dovezi aduse în sprijinul teoriei vieţii. Exponenţii părerii susţin că ea iese singură în evidenţă din pasaje ca Leviticul 17:11, „viaţa trupului este în sânge". Dar pasajele scripturale pot fi interpretate la fel de bine în sensul de viaţă care cedează în moarte, de viaţă eliberată.

Este de necontestat că în unele locuri se spune că ispăşirea este asigurată prin moarte, de ex. în Numeri 35:33, „căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face (lit. căci nu va fi ispăşit pentru ţară) decât prin sângele celui ce-l va vărsa." Vezi şi Exod 29:33; Levitic 10:17.

Deci VT nu oferă nici un temei pentru afirmaţiile pline de consecinţe care se fac uneori. *Ispăşirea este asigurată mai degrabă prin moartea victimei decât prin viaţa ei. Această este valabil şi pentru NT. Acolo, ca şi în VT, sângele este folosit mai des în sensul de moarte prin violenţă decât în oricare alt sens. Când ne referim la sângele lui Cristos, există unele pasaje care indică cât se poate de clar că se are în vedere moartea. Aşa sunt referirile la faptul că suntem „socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui" (Romani 5:9; pusă în paralel cu „împăcaţi... prin moartea Fiului Său" din v. 10), „sângele crucii Lui" (Coloseni 1:20), referinţa la venirea „cu apă şi cu sânge" (1 Ioan 5:6) şi altele.

Uneori moartea lui Cristos este considerată o jertfă (de ex. sângele legământului). Dar o examinare atentă a tuturor pasajelor arată că termenul este folosit în acelaşi fel ca în VT. Aceasta înseamnă că jertfele mai sunt încă înţelese ca eficiente datorită morţii victimei. Deci „sângele lui Cristos" trebuie înţeles ca moartea ispăşitoare a Mântuitorului.

BIBLIOGRAFIE
TDNT 1, p. 172-177; S. C. Gayford, Sacrifice and Priesthood, 1953; L. Morris, The Apostolic Preaching of the Cross, 1965; J. F. Taylor, în TWBR; H. C. Trumbull, The Blood Convenant, 1887; A. M. Stibbs, The Meaning of the Word „Blood" in Scripture, 1947.

L.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: