Sarepta
SAREPTA. („locul topitoriei"). În
akkad. sariptu; cf. sarapu, „a rafina (metale), a arde
(cărămizi)". Un orăşel fenician (Sarafandul de azi), originar aparţinând
de *Sidon, apare menţionat în secolul al 13-lea în Papirusul Anastasi 1 (ANET,
p. 477). A fost capturat de Sanherib în 701 î.Cr. (Zarebtu, ANET, p. 287) şi de
către Esar-Hadon, cca. 680-669 î.Cr. care l-a oferit lui Ba’ali, împăratul
Tirului (J. B. Pritchard, „Sarepta in History and Tradition", în Reumann
(ed), Understanding the Sacred Text, 1971, p. 101-114).
Situată la aproximativ 13 km la S de Sidon pe
coasta libaneză pe drumul Tirului, ea este menţionată în 1 Împăraţi 17:9
ş.urm., ca un loc în care *Ilie s-a dus în timpul secetei din timpul domniei
lui Ahab, şi unde a redat viaţa fiului unei văduve la care prorocul a locuit
pentru o vreme. Luca 4:26 se referă la incidentul acesta, oraşul fiind
menţionat cu numele său grecesc şi cel latin: Sarepta.
Obadia a prorocit că în Ziua Domnului acei copii ai
lui Israel care au fost deportaţi de către Sargon după căderea Samariei vor
avea în stăpânite Fenicia până la Sarepta.
Pentru rezultatele excavaţiilor care au început în
1969, vezi AJA 74, 1970, p. 202; 76, 1972, p. 216; Archeology 24, 1971,
p. 61- 63; J. Pritchard, Sarepta, 1975.
R.A.H.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu