smerenie
SMERENIE. Locul important acordat
smereniei în lista virtuţilor omeneşti se datorează exemplului şi învăţăturii
lui Isus Cristos. Autorii păgâni au acordat un respect mai mare omului
încrezător în sine. Dar rădăcinile ei se găsesc în VT. Adjectivul ’anaw ws
este tradus de obicei „smerit" în VA, dar în VSR printr-o diversitate de
cuvinte legate de sensul său de bază, „sărac şi năpăstuit", de unde este
derivată calitatea spirituală de supunere răbdătoare, umilinţă, ex. Psalmul
22:26; 25:9; Isaia 29:19. Smerenia este o calitate a Regelui mesianic (Zaharia
9:9) şi tema Psalmul 37:11: „Cei smeriţi vor moşteni pământul" (VA; vers.
Cornilescu: „Cei blânzi moştenesc ţara" n.tr.) este repetată de Domnul
nostru în Fericiri (Matei 5:5). În smerenie, Moise, deşi a păstrat puterea
conducrerii, a fost gata să accepte nedreptatea personală fără resentiment şi
fără acuzaţii (Numeri 12:1-3).
În NT smerenia (prautes şi adjectivul praus)
se referă la o atitudine interioară, în timp ce blândeţea este exprimată mai
degrabă printr-o acţiune exterioară. Ea este o componentă a caracterului
creştin, produsă numai de Duhul (Galateni 5:23, VA). Pe cei smeriţi nu-i supără
necazul, deoarece ei acceptă totul ca fiind efectul scopului înţelept şi
iubitor al lui Dumnezeu pentru ei, astfel încât acceptă nedreptăţile din partea
oamenilor (ca Moise mai sus), ştiind că aceestea sunt îngăduite de Dumnezeu
pentru binele lor final (cf. 2 Samuel 16:11). Smerenia şi blândeţea lui Cristos
a fost sursa rugăciunii lui Pavel adresată corintenilor necredincioşi (2
Corinteni 10:1). El a îndemnat la smerenie ca fiind spiritul în care trebuie să
mustri pe un frate care greşeşte (2 Timotei 2:25, VA) şi să suferi împreună cu
ceilalţi (Efeseni 4:2). În mod similar, Petru a îndemnat ca păgânilor certăreţi
să li se răspundă în smerenie (1 Petru 3:15, VA). Mai presus de orice, smerenia
este revelată în caracterul lui Isus (Matei 11:29, VA; 21:5, VA), demonstrată la
modul superlativ atunci când a stat în faţa acuzatorilor Lui nedrepţi fără un
cuvânt de răspuns sau de dezvinovăţire.
BIBLIOGRAFIE
F. Hauck, S. Schulz, TDNT 6, p. 645-651.
J.C.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu