străjer
STRĂJER.
În VT cuvântul traduce patru termeni ebr.
1. tabbah. Cuvântul a
însemnat iniţial „ucigaşi" regali (BDB), mai târziu a ajuns însă să
semnifice gardieni (străjeri) sau gardă personală, fiind folosit în legătură cu
garda personală a lui Faraon (Geneza 37:36; 39:1) şi a lui Nebucadneţar (2
Împăraţi 25:8-10). (În Israel mercenari din regiunea Mării Egee (cheretiţi şi
peletiţi) alcătuiau garda personală a lui David, în timp ce trupele cariene se
pare că au avut o funcţie similară în vremea lui Atalia (2 Împăraţi 11:4, 19).)
2. misma’at, de la sama’,
„a auzi" „a răspunde", atitudinea unui grup de supuşi, a fost uneori
numele dat gărzii personale (2 Samuel 23:23; cf. 1 Samuel 22:14).
3. mismar înseamnă
„gardă", „pază" sau „corp de gardă" într-o tabără (Levitic
24:12; Numeri 15:34) sau „post de strajă" (Neemia 7:3).
4. rasim, ad lit.
„alergători", erau alergătorii împăratului care îndeplineau şi funcţia de
gardă personală regală (1 Samuel 22:17; cf. 1 Împăraţi 1:5; 14:27).
(*PEDESTRU.)
„Străjer" apare o dată în VA a NT (Faptele
Apostolilor 28:163, însă textul este disputat (*CĂPETENIE). Templul îşi avea
propriul departament de poliţie cunoscut drept straja *templului, alcătuită în
cea mai mare parte din leviţi, şi a cărei datorie, printre altele, era să nu
lase să intre pe cei dintre Neamuri, cărora le era interzis accesul în Templu
(cf. Matei 27:65, VSR). Acel spekoulator, un latinism care se găseşte în
Marcu 6:27), era unul din zece asemenea ofiţeri ataşaţi unei legiuni care
îndeplineau mai ales funcţia de curieri, însă uneori şi pe cea de executori; un
asemenea ofiţer a fost în slujba lui Irod Antipa.
R.P.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu