toiag
TOIAG. Un cuvânt care are mai multe
înţelesuri.
1. Nuia (Geneza 30:37; Ieremia
1:11).
2. Toiag de sprijin pentru călători
(Geneza 32:10; Marcu 6:8), păstori (Exod 4:2; Psalmul 23:4), bătrâni (Zaharia
8:4; Evrei 11:21) şi nobili (Geneza 38:18); folosit în sens figurativ în 2
Împăraţi 18:21; Isaia 3:1; Ezechiel 29:6. Trecerea pe sub toiag era modul în
care păstorul număra oile (Levitic 27:32; Ezechiel 20:37).
3. Un instrument de pedeapsă (passim;
1 Corinteni 4:21).
4. O măciucă purtată de soldaţi (1
Samuel 14:27; 2 Samuel 23:21) şi păstori (1 Samuel 17:40; cf. Psalmul 23:4,
unde toiagul şi nuiaua sunt folosite în sens figurativ cu referire la protecţia
şi călăuzirea divină; cf. Mica 7:14).
5. Un simbol al autoritarii umane
(Judecători 5:14), de ex. sceptru (Geneza 49:10; Ieremia 48:17), şi divine, cum
a fost toiagul lui Moise (Exod 4:20) şi Aaron care a confirmat preoţia levitică
(Numeri 17; Evrei 9:4).
6. Un stâlp pe care erau atârnate
pâini de forma unui inel. Mâncarea lor este un simbol al foametei (Levitic
26:26; Psalmul 105:16; Ezechiel 4:16; 5:16; 14:13). Pe de altă parte, se poate
ca să fi fost doar un simbol al pâinii care întreţine viaţa.
7. Nuiaua sau toiagul unui vrăjitor
(Exod 7:12; Osea 4:12).
8. Un băţ pentru treierat (Isaia
28:27).
9. Prăjină de măsurat (Apocalipsa
11:1; 21:15 ş.urm.; cf. Ezechiel 40:3).
În Ezechiel 7:10 probabil TM hammatteh,
„toiag", a fost revocalizat corect hammutteh, „nedreptate".
BIBLIOGRAFIE
BDB; Arndt, s.v.; L. Koehler, Lexicon in Veteris
Testamenti Libros, 1953.
L.C.A.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu