trepte
TREPTE. (Ebr. ma’alot, de la ma’ala,
„urcuş", „povârniş", cf. lat. gradus; gr. bathmos,
„pas", „treaptă" (vezi LXX), „urcuş"). Faptul că umbra avea să
fie „dată înapoi zece trepte a fost semnul prin care Domnul i-a confirmat lui
Ezechia vindecarea de boala sa mortală (2 Împăraţi 20:8-11; cf. Isaia 38:8).
Josephus (Ant. 10. 29) sugerează că se poate ca scările din palatul regelui să
fi constituit un fel de cadran solar , dar pentru o discuţie detaliată a
întregului incident şi pentru interpretări posibile, vezi C. F. Keil, The
Books of the Kings, 1854, p. 463-465 şi S. Iwry, „The Qumrân Isaiah and the
End of the Dial of Ahaz", BASOR 147, 1957.
Cuvântul este găsit de asemenea în titlurile
Psalmul 120-134, care sunt numite „Cântările treptelor" şi se spune că
aceşti psalmi erau cântaţi de procesiunile de pelerini care urcau Mt. Sion în
timpul sărbătorilor mari de la Templu (*PSALMI).
Termenul apare o singură dată în NT (1 Timotei
3:13) unde cuvântul grec indică „loc de cinste". Potrivit lui Arndt, aici
poate fi vorba de un termen specific religiei misterelor, sugerând o
„treaptă" în călătoria sufletului spre cer.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu