Când mi-ai descoperit lumina
Când mi-ai descoperit lumina
şi Te-a văzut privirea mea
nici gura mea nu poate spune
nici gândul ce frumos era.
Te-ador Lumină neprivită
Te-ador Cuvântul nemaispus
Te-ador Iubire negrăită
Te-ador Isus, Te-ador Istts ..
De-atunci de dăţi nenumărate
mi-mprospătezi acelaşi har
dar graiu-i tot fără putere
şi gându-i fără de hotar.
Când mă ridic îmi pare totul
aşa uşor de strâns la sân
dar aripile ostenite
curând mă lasă, şi rămâ...
Privesc, — şi ochii-ncep să doară
ascult, — şi-auzul nu mai vrea
gândesc, — şi gândul oboseşte
rog inima, — dar zace grea...
Şi când din nou revin la toate
îmi pare tot ce-a fost un vis
ascuns pe după Frumuseţe
cu un zăvor de soare-nchis...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu