Flămând ca nu de pâine
Flămând ca nu de pâine,
setos ca nu de apă,
Te caut căci al meu suflet
cu Tine doar s-adapă...
M-aplec la rugăciune
dar în a ei suspine,
Te caut, şi nu mă satur
să m-alipesc de Tine.
M-apropii de-a Ta Carte
dar gândul ce-mi tânjeşte,
din Cartea Ta pe Tine
Te caută şi doreşte...
Mă duc — şi unde-s fraţii
iubirea-n veci m-ar ţine,
dar nu pe ei îi caut
ci-n ei Te caut pe Tine.
Oricine-mi bate-n poartă
deschid şi-l chem în pripă
căci inima-mi Te-aşteaptă
pe Tine-n orice clipă.
Mă uit spre cer într-una
dar inima din mine
nu după cer doreşte
ci-n el Te caut pe Tine.
Neliniştit mi-e duhul
când pleacă ori soseşte,
ci numai când e-n Tine
atunci se linişteşte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu