Geme inima…
Geme inima din mine
ca un brad izbit şi frânt
prinde pieptul să-mi suspine
şi să strig de-amar îrni vine,
mă-nfior şi mă-nspăimânt
mă-ngrozesc şi eu de mine
unde sunt!
Doamne, iar sunt singur,
iară
pier în fapte păgâneşti,
însă lacrimi îmi izvoară
şi căinţa mă doboară,
iar Te caut să mă găseşti
te-am pierdut Isuse iară
unde eşti?
Amăgit de şoapte rele
am călcat al Tău Cuvânt
şi atras spre rău de ele
m-am pierdut în neguri grele
ca spre-adâncuridemormânt,
nu văd soare, nu văd stele —
unde sunt!
Teama morţii mă pătrunde,
caut spre slăvile cereşti
şi privesc spre văi afunde,
strig şi nimeni nu-mi răspunde
Tu, ce-n ceruri locuieşti,
Doamne, nu mi Te ascunde
unde eşti?
Orbii cum doresc lumină
muţii cum doresc cuvânt
sufletu-mi aşa suspină
după dragostea-Ţi ce-alină
chinul sufletului frânt,
Doamne scapă-mă din tină
unde sunt!
Robul Tău cu dor Te cheamă
soare-al dragostei cereşti,
Tu-mi eşti Tată bun,
Tu mamă,
m-ai iubit ca orice seamă
chiar şi-aşa mă mai iubeşti
ia-mă şi pe mine, ia-mă
unde eşti.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu