Isuse, culme minunată
Isuse culme minunată
de unde văd pe Dumnezeu
ce viaţă binecuvântată
adus-ai sufletului meu...
E-atâta bunătate-n Tine
stăpâne-atât de sfânt şi bun
cât cu-al meu glas printre suspine
în veci eu n-am să pot să spun...
Atâta milă şi iubire
Isuse-n Tine am aflat
cât n-o să poată niciodată
să spun-un păcătos iertat;
Atâta dragoste şi pace
eu aflu-n Tine zi de zi
mai mult de cât putut-am crede
sau mi-am putut închipui.
Cu ce înfiorate imnuri
de slavă Ţi-aş putea cânta
când Tu mă faci să simt Isuse
ce nici n-aş fi putut visa...
Cum să-Ţi arăt recunoştinţă
când Tu mă faci acum să am
atâta har cât niciodată
nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!...
Cum, când în tot ce pot Isuse
eu sunt atât de slab şi mic
şi-n neputinţa mea mai vrednic
de Tine n-am nimic, nimic...
— Primeşte-mi jertfa caldei lacrimi
şi darul cântecului smult
din fundul unei inimi care
Ţi-ar da, dar n-are ce mai mult.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu