Isuse, niciodată
Isuse, niciodată
nu-i nimeni să-mi mai ia
credinţa minunată
ce-ai pus-o-n viaţa mea,
adâncurile-mi toate
purtând al Tău Cuvânt
se-ncheagă mai curate
prin harul ei cel sfânt.
Sau ce-ar mai fi vreodatâ
din ochii mei să-mi ia
lumina minunată
ce-o am din faţa Ta?
Pe-ntinderi necuprinse
simţirile-mi desprind
a Tale braţe-ntinse
iubirea mea dorind.
Şi ce-ar mai fi vreodată
din inimă să-mi ia
cântarea-Ţi minunată
de care-i plină ea?
‘Nălţimile senine
pe veci m-au înfrăţit
nici viu, nici mort de Tine
să nu fiu despărţit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu