acceptare
ACCEPTARE.
Cuvintele „a accepta", „acceptat", „acceptabil",
„acceptare" (sau „a primi", „primit", „vrednic de primit",
„primire") traduc o serie de cuvinte evreieşti şi greceşti cu înţeles
înrudit. De obicei subiectul este Dumnezeu; obiectul acceptării poate fi jertfa
(Psalmul 119:108), rugăciunile (Gn. 19:21), toată viaţa, şi în special persoana
celui ce se închină. În opoziţie cu concepţia pagână, doctrina biblică susţine
că rugăciunile şi jertfele sunt acceptabile pentru Dumnezeu deoarece persoana
omului este acceptabilă. Astfel „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre
jertfa lui - dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere"
(Geneza 4:4-5). Acceptarea jertfei lui Abel a fost o mărturie că persoana lui
Abel a fost deja acceptată. Prin jertfa sa „el a căpătat mărturia că este
neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui" (Evrei 11:4), iar Cain a
fost mustrat şi i s-a spus că jertfa lui ar fi acceptată dacă viaţa lui ar fi
acceptabilă (Geneza 4:7).
Profeţii din VT au atacat ideea, atât de dragă omului
firesc, că Dumnezeu poate fi înduplecat să accepte persoana cuiva prin
închinări rituale oferite după toate regulile. Ei au afirmat în repetate
rânduri că ordinea divină a fost inversată. Jertfele erau acceptabile numai
când persoanele erau acceptabile (Osea 8:13; Maleahi 1:10, 13). Pretutindeni în
Biblie este subliniată învăţătura că Dumnezeu nu acceptă persoana omului
datorită poziţiei lui sociale sau a importanţei lui. Dumnezeu nu se uită la
faţa omului (Galateni 2:6). Aceasta este o virtute pe care trebuie să o imite
toţi. Totuşi, abia în urma incidentului cu Corneliu a înţeles Biserica primară
adevărul că Dumnezeu nu cere naţionalitatea evreiască, nici tăierea împrejur,
ca o condiţie a acceptării de către El (Faptele Apostolilor 10:35).
Binele pe care-l cere Dumnezeu pentru a fi acceptaţi de El
nu trebuie să fie mai prejos de perfecţiunea Sa în nici o privinţă. Numai cei
care, prin răbdare, persistă în facerea de bine pot revendica viaţa veşnică
drept răsplată pentru faptele lor (Romani 2:6-7). Nici un om nu poate face aşa
ceva. Toţi oamenii sunt mai prejos de gloria lui Dumnezeu, datorită păcatului
(Romani 3:9-23). Numai Domnul nostru este acceptat. Numai El a meritat
verdictul lui Dumnezeu: „În Tine îmi găsesc toată plăcerea".
Ezechiel a proorocit că lucrarea lui Dumnezeu va fi cea care
îi va face pe păcătoşi acceptabili înaintea lui Dumnezeu (Ezechiel 20:40-41; 36:23-29).
Prin includerea în Cristos şi prin darul îndreptăţirii (Romani 5:17)
credincioşii sunt acceptaţi de Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu
care, prin harul Lui, ne face acceptaţi „în Preaiubitul Lui" (Efeseni
1:6).
D.B.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu