Chedar
CHEDAR. (ebr. qedar,
probabil „negru", „oacheş").
1. Un fiu al lui Ismael (Geneza 25:13; 1
Cronici 1:29), strămoşul tribului cu acelaşi nume.
2. Un trib de nomazi din deşertul
siro-arab, migrând din Palestina până în Mesopotamia. În secolul al 8-lea î.Cr.
era cunoscut în S Babilonului (I. Eph‘al, JAOS 94, 1974, p. 112) şi Isaia a
profeţit căderea lor (Isaia 21:16-17). Ei au avut „sate" (Isaia 42:11),
care se poate să fi fost simple tabere temporare (H. M. Orlinsky, JAOS 59,
1939, p. 22 ş.urm.) şi locuiau în corturi negre (Cântarea Cântărilor 1:5).
Întrucât aveau turme mari (Isaia 60:7), făceau comerţ cu Tirul (Ezechiel
27:21). Din punct de vedere geografic, Chitim (Cipru) situat la V, în Marea
Mediterană, şi Chedar, situat la E, în deşert, erau ca doi poli opuşi (Ieremia
2:10). Un psalmist (Psalmul 120:5) a considerat că a locui printre chedariţi
era ca un exil printre barbari.
Alături de alte triburi arabe, Nebaiot, etc., chedariţii au
avut ciocniri cu Asurbanipal în secolul al 7-lea î.Cr. (M- Weippert, Welt
des Orients 7, 1973-74, p. 67). De asemenea, ei au fost atacaţi de
Nebucadneţar II, regele Babilonului, în 599 î.Cr. (cf. D. J. Wiseman, Chronicles
of Chaldaean Kings, 1956, p. 32), aşa cum a profeţit Ieremia (Ieremia
49:28). În perioada persană, o dinastie de regi ai Chedarului a deţinut
controlul asupra drumului terestru de importanţă majoră care ducea din Palestina
în Egipt şi aceştia erau consideraţi de împăraţii persani păzitori ai acestor
drumuri. Un asemenea rege a fost *Gheşem (Gashmu) - oponentul lui Neemia (Ne.
6:1-2, 6) - al cărui fiu Qaynu poartă titlul „Regele Chedarului" pe un vas
de argint dintr-un templu din delta E a Nilului. În privinţa acestor regi, vezi
I. Rabinowitz, JNES 15, 1956, p. 1-9, pl. 7; W. J. Dumbrell, BASOR 203, 1971,
p. 33-44; A. Lemaire, RB 81, 1974, p. 63-72.
J.D.D.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu