cheie
CHEIE (ebr. mapteah,
„deschizătoare"; gr. kleis, „cheie") . În sensul literal al
cuvântului, termenul este întâlnit numai în Judecători 3:25; cheia era „o
bucată de scândură pe care erau cuie care corespundeau cu găurile dintr-un
zăvor găurit. Zăvorul era în interior, fixat într-o deschizătură din stâlpul
uşii şi era prins cu cuie care intrau în găurile din zăvor dintr-o bucată
verticală de lemn (zăvorul) fixată pe partea interioară a uşii. Pentru a
deschide uşa, omul trebuia să-şi strecoare mâna printr-un orificiu din uşă (cf.
Cântarea Cântărilor 5:4) şi să ridice cuiele din zăvor cu ajutorul cuielor
corespunzătoare din cheie" (F. F. Bruce în NBCR, p. 260). Sensul biblic
obişnuit al cuvântului este simbolic, indicând putere şi autoritate (de ex.
Matei 16:19; Apocalipsa 1:18; Isaia 22:22).
Vezi de asemenea *PUTEREA CHEILOR.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu