Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Cipru


CIPRU . Insula Cipru, lungă de vreo 225 km şi cu o lăţime maximă de vreo 100 km, este situată în E Mediteranei, la circa 100 km V de coasta Siriei şi cam la aceeaşi distanţă de coasta Turciei.

Ciprul nu este menţionat pe nume în VT, unde probabil că a fost numit *Elişa; probabil că poporul numit *Chitim din Geneza 10 s-a stabilit acolo mai târziu. În NT insula este numită Kypros în Faptele Apostolilor. Barnaba era de origine din această insulă (4:36), la fel ca şi alţii dintre primii ucenici, iar biserica de acolo a crescut la număr cu refugiaţii care au plecat din cauza primei persecuţii (Faptele Apostolilor 11:19-20; 21:16). Pavel şi Barnaba au traversat insula, de la Salamina la Pafos, la începutul primei lor călătorii misionare (Faptele Apostolilor 13:4-13). La Pafos l-au întâlnit pe *Bar-Isus, vrăjitorul, şi pe proconsulul (anthypatos) Sergius Paulus. Pavel nu a vizitat insula în a doua călătorie misionară, dar Barnaba a vizitat-o împreună cu Marcu (Faptele Apostolilor 15:39). Când s-a întors din a treia călătorie misionară, corabia lui Pavel a trecut pe la SV de insulă (Faptele Apostolilor 21:3), iar în călătoria spre Roma vânturile împotrivitoare i-au împiedicat să debarce (Faptele Apostolilor 27:4). Insula nu mai este menţionată în Biblie, dar biserica de acolo a continuat să înflorească şi a trimis trei episcopi la Conciliul de la Nicea din anul 325 d.Cr.

Pe insulă există urme de aşezări neolitice iar cultura din Epoca Bronzului arată dovezi de contacte cu Asia Mică şi cu Siria. În secolul al 15-lea î.Cr. civilizaţia minoană din *Creta s-a extins în Cipru, şi există dovezi datând din sec. al 14-lea î.Cr. indicând colonizarea insulei de către micenieni care erau succesorii cretanilor în Grecia continentală. Probabil că în acest secol au ajuns să fie exploatate pe scară largă minele de cupru, care în vremea romanilor au devenit suficient de faimoase pentru a împrumuta metalului numele insulei (lat. cyprium); ca urmare a acestui fapt, Ciprul apare frecvent în scrierile naţiunilor învecinate (*ELIŞA) din această perioadă. În ciuda influenţei din afară, cultura minoană-miceniană a rămas dominantă şi lucrul acesta se poate vedea în special în aşa-numitele inscripţii cipro-minoane (două colecţii vechi din secolele al 15-lea şi al 12-lea î.Cr.), care arată asemănări mari cu scrierea liniară cretană. Această scriere a continuat să fie folosită în ultima parte a mileniului 1, alături de dialectul gr., cel mai apropiat de cel din Tăbliţele cu scriere liniară B, dialectul arcadian, care a fost probabil înlocuit în S Greciei şi în Creta de cel doric.

Ciprul s-a aflat în calea „Oamenilor Mării" şi excavaţiile de la Enkomi şi Sinda au scos la lumină vase de lut de tip micenian din care s-a dezvoltat aşa-numitul olărit *„filistean" din Palestina. În secolul al 9-lea sau al 8-lea î.Cr. fenicienii s-au stabilit pe insulă şi mai târziu au fost întâlnite o serie de inscripţii bilingve (cca. 600-200 î.Cr.), în feniciană şi greacă, cu scriere cipro-minoană, numită acum scriere cipriotă clasică, scriere care continua să fie folosită în vremea aceea. Faptul că fenicienii nu au deţinut prea multă putere se vede din relatarea plătirii unui tribut lui Esar-Hadon, în 672 î.Cr., când este menţionat un singur rege fenician şi nouă regi greci (tribut a fost plătit şi lui Sargon, în 709). În secolul al 6-lea Egiptul a dominat insula până când aceasta a ajuns să facă parte din Imperiul Persan, sub domnia lui Cambise, în 525. În 333 î.Cr. s-a supus lui Alexandru şi după o perioadă scurtă sub stăpânirea lui Antigonus, a trecut sub stăpânirea Ptolomeilor. A devenit provincie romană în anul 58 î.Cr. şi după diferite schimbări a devenit provincie senatorială în 27 î.Cr., când a început să fie guvernată de un proconsul (gr. anthypatos; cf. Faptele Apostolilor 13:7).

BIBLIOGRAFIE
Sir G. F. Hill, A History of Cyprus, 1940; E. Gjerstad, The Swedish Cyprus Expedition 4, 2, 1948 (Geometric, Archaic and Classical Periods); 4, 3, 1956 (Hellenistic and Roman periods); V. Karageorghis, The Ancient Civilization of Cyprus, 1969.

T.C.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: