crez
CREZ. Este clar că în
NT nu se găseşte un crez complet în sensul în care este definit de J. N. D.
Kelly („o formulă fixă care rezumă articolele esenţiale ale religiei creştine
şi care se bucură de aprobarea autorităţii ecleziastice", Early
Christian Creeds, 1972, p. 1). Aşa numitul „Crez apostolic" nu datează
din vremurile apostolice. Totuşi, cercetări recente în domeniul teologiei
simbolice nu pot plasa formularea crezului bisericii în secolul al 2-lea sau în
secolele următoare. Există indicii clare că în NT pot fi detectate deja pasaje
care par să fie fragmente de crez, incluse în contextul propovăduiţii misionare
a bisericii, a închinării cultice sau a apărării împotriva păgânismului. Vom
examina câteva exemple reprezentative de asemenea formule de crez. (O discuţie
mai detaliată poate fi găsită în V. H. Neufeld, The Earliest Christian
Confessions, 1963, şi R. P. Martin, Worship in the Early Church,
1974, cap. 5.)
a. Propovăduirea misionară
Există dovezi că în biserica primară exista un corpus, o
culegere de învăţături creştine distinctive care erau considerate ca un cod
sacru primit de la Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 2:42; Romani 6:17;
Efeseni 4:5; Filipeni 2:16; Coloseni 2:7; 2 Tesaloniceni 2:15; şi în special în
Epistolele Pastorale, 1 Timotei 4:6; 6:20; 2 Timotei 1:13-14; 4:3; Tit 1:9).
Acest corp de învăţături doctrinare şi catehetice, cunoscut sub nume diferite:
„învăţătura apostolilor", „cuvântul vieţii", „tiparul
învăţăturii", „tradiţia" apostolică, „dreptarul învăţăturilor
sănătoase" şi „învăţătura sănătoasă" constituie baza propovăduirii
creştine şi trebuia păstrat intact (Iuda 3; şi în special Evrei 3:1; 4:14;
10:23), trebuia transmis altor oameni la fel cum l-au primit apostolii (vezi 1
Corinteni 11:23 ş.urm.; 15:3, unde cuvintele „primit" şi „dat" sunt
termeni consacraţi care se referă la transmiterea învăţăturii autoritare; cf.
B. Gerhardsson, Memory and Manuscript, 1961) şi folosiţi pentru
proclamarea publică a Evangheliei. De fapt, termenul „Evanghelie"
desemnează acelaşi set de adevăruri, Heilsgeschichte, care proclamă mila
răscumpărătoare a lui Dumnezeu arătată oamenilor prin Cristos (Romani 2:16; 16:25;
1 Corinteni 15:1 ş.urm.).
b. Închinarea cultică
În această secţiune se poate arăta că actele cultice şi
liturgice ale bisericii, ca şi comunitate care se închină, revelează elemente
de crez: de ex. în botez (Faptele Apostolilor 8:37 potrivit Textului Apusean;
Romani 9:9: vezi J. Crehan, Early Christian Baptism and the Creed,
1950); în viaţa de închinare a bisericii, în special în euharist, cu care sunt
asociate declaraţii ceremoniale de credinţă, compoziţii imnologice, rugăciuni
liturgice şi exclamaţii devoţionale (ca în 1 Corinteni 12:3; 16:22, care
probabil este cel mai vechi exemplu de rugăciune comună, Marana tha,
„Vino, Domnul nostrul" şi Filipeni 2:5-11, pentru care vezi R. P. Martin,
Carmen Christi: Philippians ii. 5-11 în Recent Interpretations and in the
Setting of Early Christian Worship, NTS Seria monografică 4, 1967); şi în
exorcism, în care erau folosite formule pentru alungarea duhurilor rele (de ex.
Faptele Apostolilor 16:18; 19:13), cum era obiceiul la evrei.
c. Teoria lui Cullmann despre formularea crezului
Lucrarea lui O. Cullmann, The Earliest Christian
Confessions, E. T. 1949, p. 25 ş.urm., a prezentat teoria potrivit căreia
formularea crezului primar a fost determinată în parte de nevoile polemice ale
bisericii din lumea păgână. Când erau chemaţi înaintea magistraţilor şi li se
cerea să-şi exprime crezul creştinii spuneau: „Isus Cristos este Domnul";
în felul acesta s-a format şi s-a sistematizat crezul.
„Crezurile" din NT diferă ca amploare de la mărturia
simplă: „Isus este Domnul", până la formulele care implică Trinitatea, cum
este benedicţia apostolică din 2 Corinteni 13:14 şi texte Matei 28:19 (pentru
care, vezi Martin, Worship in the Early Church, cap. 8; A. W.
Wainwright, The Trinity in the New Testament, 1962); 1 Corinteni 12:4
ş.urm.; 2 Corinteni 1:21 ş.urm.; 1 Petru 1:2; face excepţie textul interpolat
din 1 Ioan 5:7 ş.urm. Există crezuri bi-nitariene care asociază pe Tatăl şi
Fiul, cum este 1 Corinteni 8:6 (care s-ar putea să fie o versiune creştină a
crezului evreiesc cunoscut sub numele de Şhema’, bazat pe Deuteronom 6:4
ş.urm.); 1 Timotei 2:5 ş.urm; 6:13 ş.urm; 2 Timotei 4:1. Tipurile principale de
crez, însă, sunt cele Cristologice, cum sunt sumariile detaliate din 1
Corinteni 15:3 ş.urm.; Romani 1:3; 8:34; Filipeni 2:5-11; 2 Timotei 2:8; 1
Timotei 3:16, despre care, vezi R. H. Gundry în Apostolic History and the
Gospel, ed. W. W. Gasque şi R. P. Martin, 1970, p. 203-222) şi 1 Petru 3:18
ş.urm. (pentru care, vezi R. Bultmann, Coniectanea Neotestamentica 11,
1949, p. 1-14).
R.P.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu