Debora
DEBORA (ebr. debora,
„albină").
1. Doica Rebecăi, a cărei moarte la Betel
este menţionată în Geneza 35:8; copacul sub care a fost înmormântată era
cunoscut sub numele Allon-bacuth, „stejarul (sau terebintul) jalei".
2. O profetesă care apare în lista
judecătorilor lui Israel (cca. 1125 î.Cr.). Conform cu Judecători 4:4 ş.urm.,
ea îşi avea reşedinţa sub „palmierul Deborei", între Rama şi Betel, şi
israeliţi din diferite triburi veneau la ea pentru a se judeca în
neînţelegerile dintre ei - fie neînţelegeri care se dovedeau prea dificile
pentru a fi rezolvate de judecătorii locali, fie neînţelegeri între triburi.
Prin urmare, ea a fost un judecător în sensul obişnuit, nemilitar al cuvântului
şi probabil că, datorită calităţilor ei de judecător şi lider, israeliţii i-au
cerut ajutorul în starea grea în care fuseseră aduşi în timpul asupririi lui
Sisera. Ea i-a poruncit lui *Barac să preia conducerea armatei în calitate de
comandant suprem în lupta împotriva lui Sisera şi, în urma insistenţelor lui
Barac, a acceptat să-l însoţească; rezultatul a fost înfrângerea zdrobitoare a
lui Sisera în lupta de la Chison (Judecători 4:15; 5:19 ş.urm.).
Ea este numită (Judecători 4:4) soţia lui Lapidot (lit.
„făclii") şi este descrisă (Judecători 5:7) ca „o mamă în Israel".
S-a susţinut că această ultimă expresie înseamnă „o metropolă în Israel"
(cf. 2 Samuel 20:19) şi că textul se referă la cetatea Daberat (Iosua 21:28; 1
Cronici 6:72), localitatea modernă Deburiyeh de la poalele Muntelui Tabor, în
partea de V; totuşi, în naraţiune sau în cântare nu există nici un element care
să ne pregătească pentru importanţa care avea să i se acorde unui loc atât de
obscur.
Cântarea Deborei (Judecători 5:2-31a) a fost păstrată din
secolul al 12-lea î.Cr., limbajul fiind practic nemodificat şi astfel este unul
dintre cele mai arhaice pasaje din VT. Este evident că a fost compusă imediat
după victoria pe care o celebrează şi este o sursă importantă de informaţii cu
privire la relaţiile tribale din Israel în perioada aceea. Poate fi împărţită
în opt secţiuni: un exordiu (introducere) de laudă (v. 2-3); invocarea lui
Iahve (4-5); pustiirea produsă de asupritor (6-8); adunarea triburilor (9-18);
bătălia de la Chison (19-23); moartea lui Sisera (24-27); descrierea mamei lui
Sisera care aştepta întoarcerea lui (28-30); şi epilogul (31a). Din cântare, şi
nu din naraţiunea în proză din cap. 4, aflăm ce anume a produs înfrângerea lui
Sisera: o ploaie torenţială care a dus la inundarea văii Chisonului şi care a
luat cu sine carele de război ale canaaniţilor (21), cauzând învălmăşeală şi
confuzie în armată, ajungând să fie o pradă uşoară pentru oamenii lui Barac.
Se crede că descrierea vie şi mişcătoare a mamei lui Sisera
(28 ş.urm.) este o confirmare a faptului că autoarea cântării este o femeie;
dacă trădează milă de vreun fel, nu este vorba de compasiune.
Autorul se adresează Deborei în cântare nu numai în v. 12
ci, probabil, şi în v. 7, unde termenul ebr. qamti este repetat şi poate
fi interpretat nu numai ca persoana întâi singular („m-am ridicat") ei şi
ca o formă arhaică a persoanei a doua singular („te-ai ridicat") - cf.
VSR.
BIBLIOGRAFIE
A. D. H. Mayes, Israel in the Period of the Judges,
1974.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu