Dedan
DEDAN. O cetate şi un
popor din NV *Arabiei, renumiţi pentru rolul jucat în comerţul făcut de
caravane (Isaia 21:13; Ezechiel 27:20 - menţiunea din TM în v. 20 probabil că
se datorează unei erori de copiere - cf. VSR), întrucât se afla pe
binecunoscutul „drum al tămâii" care ducea din S Arabiei în Siria şi la
Mediterana. Cetatea este menţionată în strânsă legătură cu Seba în Tabelul
*Naţiunilor (Geneza 10:7 - cf. 1 Cronici 1:9) şi în altă parte (Geneza 25:3; 1
Cronici 1:32; Ezechiel 38:13) şi probabil că a jucat un rol important în
relaţiile comerciale stabilite de Solomon cu regina din Seba (1 Împăraţi 10).
Ajunge să aibă un loc proeminent în textele VT în secolul al 7-lea î.Cr.
(Ieremia 25:23; 49:8; Ezechiel 25:13; 27:20) când se poate să fi fost o colonie
comerciala a Sebei (von Wissman); acest lucru ne-ar ajuta să explicăm de ce în
genealogiile biblice Dedan este asociat atât cu popoarele din Arabia de N cât
şi cu cele din S. Cetatea Dedan este menţionată de Nabonid în una dintre
inscripţiile sale (ANET; p. 562) şi se pare că a fost cucerită de el, cel puţin
pentru o vreme (pe la jumătatea secolului al 6-lea î.Cr.): nişte inscripţii
arabe găsite în apropiere de Taima, care menţionează Dedan, cetatea se referă
probabil la războaiele lui (POTT, p. 293). Locul unde s-a aflat cetatea Dedan
este cunoscut în prezent sub numele al-’Ula, la vreo 110 km SV de Taima. Sunt
cunoscute o serie de inscripţii din Dedan care conţin numele unui rege şi al
câtorva zei ai poporului Dedan (POTT; p. 294). După această perioadă se pare că
regatul a căzut în mâirule perşilor şi apoi (secolele al 3-lea şi al 2-lea
î.Cr.?) a ajuns sub stăpânirea regatului Lihyanit. O dată cu sosirea
Nabataenilor, Dedan a cedat cetăţii vecine, Hegra (Medain Salin), poziţia de
centru principal al acelei regiuni.
BIBLIOGRAFIE
POTT; p. 287-311, în special 293-296, cu bibliografia
inclusă, la care adăugăm W. F. Albright, Geschichte und Altes Testament
(Festschrift A. Alt), 1953, p. 1-12; H. von Wissmann, RE Supp. Bd. 12,
col. 947-969; M. C. Astour, IDBS, p. 222.
G.I.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu