Ierahmeel
IERAHMEEL
(Ebr. yerahme’el, „fie ca Dumnezeu să aibă milă").
1. Un strămoş al Ierahmeeliţilor, un clan
de pe graniţa de S a lui Iuda, „Neghebul Ierahmeeliţilor" (1 Samuel 27:10;
cf. 30:29), înrudiţi cu Calebiţii (cf. 1 Samuel 25:3) şi vecini cu Cheniţii. La
fel ca şi Calebiţii ei au fost absorbiţi în tribul lui Iuda; relaţia lor
adoptivă cu alte ramuri din acel trib este dată în 1 Cronici 2:9 ş.urm.,
alături de subdiviziunile clanului lui Ierahmeel. Ei au jucat un rol foarte
minor în cronica VT, dar prin efectuarea unor modificări substanţiale în text
T. K. Cheyne a tras concluzia că ei au ocupat o poziţie de importanţă majoră în
naraţiune - o teorie care prezintă interes numai ca un exemplu de aberaţie
remarcabilă în istoria criticismului biblic (cf. EBi, s. v. „Jerahmeel"
etc.).
2. În 1 Cronici 24:29 fiul lui Chiş, un
membru al clanului Merari din tribul lui Levi.
3. În Ieremia 36:26, un membru al
familiei regale a lui Iuda care a ocupat o poziţie oficială la curtea lui
Ioiachim.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu