sărbătoarea corturilor
CORTURILOR, SĂRBĂTOAREA.
Ebr. hag hassukkot, „sărbătoarea corturilor" (Levitic 23:34;
Deuteronom 16:13), sau hag ha’asip, „sărbătoarea adunării" (Exod
23:16; 34:22). Aceasta era una dintre cele trei sărbători mari din cursul
anului evreiesc, o sărbătoare la care avea loc pelerinaj; era ţinută timp de 7
zile, din ziua a 15-a până în ziua a 22-a a lunii a 7-a. Avea loc la sfârşitul
anului, când roadele câmpului erau adunate şi era una dintre cele trei
sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat (Exod 23:14-17;
34:23; Deuteronom 16:16). Era un prilej de bucurie (Deuteronom 16:14). Numele
de „sărbătoarea colibelor" (corturilor) vine de la cerinţa ca fiecare
israelit să locuiască în colibe făcute din ramuri de copaci şi frunze de palmier
în timpul celor 7 zile ale sărbătorii (Levitic 23:42). Erau aduse jertfe în
cele 7 zile, începând cu 13 tauri şi alte animale în prima zi, şi scăzând câte
un taur în fiecare zi până în ziua a 7-a când erau jertfiţi 7 tauri. În ziua a
8-a era o adunare de sărbătoare când se jertfea un taur, un berbec şi şapte
miei (Numeri 29:36). Aceasta era ultima zi, „ziua cea mare a sărbătorii",
la care probabil că se face aluzie în Ioan 7:37. Fiind o sărbătoare instituită
de Dumnezeu, nu a fost uitată niciodată. A fost ţinută în vremea lui Solomon (2
Cronici 8:13), Ezechia (2 Cronici 31:3; cf. Deuteronom 16:16) şi după exil
(Ezra 3:4; Zaharia 14:16,18-19). Ceremonia vărsării apei, asociată cu aceasta
sărbătoare în vremurile post-exilice şi oglindită în exclamaţia lui Isus din
Ioan 7:37 ş.urm., nu este prescrisă în Pentateuh. Din Zaharia 14:17 (cf. 1
Samuel 7:6) se subînţelege că este o recunoaştere a faptului că ploaia este un
dar de la Dumnezeu, un dar necesar pentru a produce recolte bune.
Această sărbătoare avea o referire istorică la Exodul din
Egipt şi le amintea evreilor de călătoria lor şi de faptul că au locuit în
colibe în pustie (Levitic 23:43). Totuşi, acest fapt nu dovedeşte transformarea
unei sărbători agricole într-una istorică. Dimpotrivă, subliniază adevărul că
viaţa poporului Israel s-a bazat pe răscumpărarea care, în ultimă analiză, este
iertarea păcatelor.
Faptul acesta separă sărbătoarea corturilor de sărbătorile
de recoltat ale popoarelor învecinate ale căror rădăcini se aflau în
activitatea mitologică a zeilor.
BIBLIOGRAFIE
N. Hillyer, TynB 21, 1970, p. 39-51.
D.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu