Pagini

Jubileelor, cartea


JUBILEELOR, CARTEA. O scriere evreiească intertestamentală care s-a păstrat în întregime numai în limba etiopiana şi parţial în latină, dar fragmente ale originalului ebr. au fost descoperite la Qumran. Probabil că a fost scrisă în a doua parte a secolului al 2-lea î.Cr. în cercuri (proto-) eseniene, la scurtă vreme înainte de înfiinţarea sectei de la Qumran. A fost o lucrare care se bucura de popularitate în Qumran, unde erau respectate preceptele ei legale speciale şi calendarul ei. (Lucrarea este citată pe nume în CD 16.13 ş.urm.)

Cartea Jubileelor este un midraş sau o rescriere legendară a Genezei şi a primelor capitole din Exodul. Cartea dă o cronologie detaliată a istoriei biblice, calculată în perioade jubiliare de 49 de ani, fiecare fiind împărţită în 7 săptămâni de ani, fiecare an fiind un an solar de 364 de zile. Revelaţia de la Sinai apare în al 50-lea jubileu de la Creaţie. (Câteva texte de la Qumran folosesc perioade jubiliare în speculaţiile istorice şi escatologice.)

Cartea Jubileelor completează naraţiunea biblică cu legende despre Patriarhi, pasaje de prorocie escatologică şi materiale legale care sprijină interpretarea strict sectară a Legii. În opoziţie cu influenţele elenistice, autorul glorifică Legea care deosebeşte pe Israel de ne-evrei. Calendarul solar are acelaşi efect de a separa pe Israel de ne-evrei şi pe Israelul credincios de Israelul apostat: numai acest calendar garantează celebrarea sărbătorilor la datele corecte.

*Calendarul Jubileelor derivă din 1 Enoh şi a fost respectat la Qumran. O anumită zi din lună cade în aceeaşi zi a săptămânii în fiecare an; de ex. Anul Nou cade întotdeauna într-o zi de miercuri. Unii teologi au sugerat, ca o soluţie la problema datării Cinei de pe urmă, că Isus a celebrat Paştele în conformitate cu acest calendar, adică, într-o marţi seara.

BIBLIOGRAFIE
R. H. Charles, The Book of Jubilees, 1902; G. L. Davenport, The Eschatology of the Book of Jubilees, 1971; A. Jaubert, The Date of the Last Supper, 1963.

R.J.B.