lăcomie
LĂCOMIE. Evreii îşi închipuiau că
sufletul este plin de dorinţe puternice care îl îndeamnă să-şi extindă
influenţa asupra altor persoane şi lucruri. Termenul hamad descrie
dorinţa după posesiunile aproapelui (Deuteronom 5:21; Mica 2:2); besa,
„dorinţa de câştig necinstit" (Proverbe 28:16; Ieremia 6:13) şi ‘awa,
dorinţa egoistă (Proverbe 21:26). Aceste cuvinte sunt traduse „lăcomie".
VT a pus lăcomia sub interdicţie (Exod 20:17), iar Acan a fost împroşcat cu
pietre pentru acest păcat (Iosua 7:16-26).
Termeul gr. epithymia exprimă orice dorinţă
intensă, care dacă este direcţională greşit se poate concentra asupra banilor,
ca în Faptele Apostolilor 20:33; 1 Timotei 6:9; Romani 7:7. Cuvântul gr. pleonexeia
exprimă în general afirmarea de sine fără scrupule (2 Corinteni 2:11; 7:2);
este aplicată la posesiuni în Luca 12:15 şi este repudiată de Cristos în Marcu
7:22. Cuvântul este asociat adesea cu imoralitatea în lista viciilor (Efeseni
4:19; cf. Filo) şi, fiind în esenţă o venerare a eului, este caracterizată ca
forma supremă de idolatrie în Efeseni 5:5 şi Coloseni 3:5. Poate fi tradusă
„zgârcenie" în 2 Corinteni 9:5 şi 2 Petru 2:3. Termenul gr. zelos
este folosit pentru a imprima o dorinţă intensă după darurile spirituale în 1
Corinteni 12:31, dar în Iacov 4:2 descrie o luptă carnală josnică.
D.H.T
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu