legiuitor
LEGIUITOR „toiagul de cârmuire" (ebr.
mohoqeq; gr. nomothetes). În toate cele şase cazuri unde apare
cuvântul în VT în limba ebr. avem scrieri poetice. În Geneza 49:10; Numeri
21:18; Psalmul 60:7 (= Psalmul 108:8) traducerea termenului prin expresia
„toiag de cârmuire" sau „sceptru" este de preferat având în vedere
contextul şi textele paralele. Deuteronom 33:21; Judecători 5:14; Isaia 33:22
atribuie conducerea juridică lui Gad, lui Manase şi Domnului. Iacov (4:12)
mustră spiritul critic al cititorilor săi şi le aminteşte că numai Dumnezeu
este Judecător.
Ideea de legiuitor, chiar dacă nu şi cuvântul, este
mult mai răspândită în NT. În special, Cristos este caracterizat ca Legiuitor
prin respectul Său faţă de Legea lui Moise (Matei 5:17-18) şi prin comparaţie
cu Moise (Matei 17:3; Ioan 1:17). Superioritatea lui Cristos este subliniată în
propriile Sale afirmaţii (Matei 5:22 ş.urm.; 22:36-40) şi în altă parte prin
scoaterea în evidenţă a poziţiei Sale (Galateni 3:19; Evrei 7:11), a scopului
legii sale (Romani 10:4; 13:8 ş.urm.), a naturii ei spirituale (Romani 7-8;
Iacov 1:25, etc.).
P.A.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu