Mardoheu
MARDOHEU (în ebr. mordekay; mordokay;
Ezra 2:2).
1. Un lider al exilaţilor, care s-a
întors cu Zorobabel (Ezra 2:2; Neemia 7:7; 1 Ezdra 5:8).
2. Un exilat evreu care s-a mutat
în Susa, capitala Persiei, unde a fost angajat la palatul împărătesc. El a fost
un beniamit, fiul lui Iair şi un urmaş al lui Chiş, luat ca prins de război în
Babilon de către Nebucadneţar (Estera 2:5-6). El a crescut-o pe verişoara lui
care era orfană şi care se numea Hadasa (*ESTERA) şi pentru că a descoperit un
complot împotriva regelui Xerxes, a fost răsplătit cu introducerea numelui său
în cronicele împărăteşti (Estera 2:7,21-23). (Unii susţin că Mardoheu a fost un
funcţionar în probleme de finanţe, lucrând la Susa în perioada lui Xerxes.)
El s-a opus vizirului Haman care a căutat să-i
omoare pe toţi evreii (Estera 3). Când această răutate s-a întors împotriva lui
Haman, Mardoheu i-a luat locul, fiind al doilea în rang după rege (cap. 5-6;
6-10). El s-a folosit de această funcţie ca să-i încurajeze pe evrei să se
apere împotriva masacrului pe care l-a pus la cale Haman. În semn de respect
faţă de Mardoheu, oficialii provinciei persane cărora le-a scris el l-au
sprijinit în acţiunea lui de a-i apăra pe evrei. Sărbătorirea acestui eveniment
prin festivalul anual *Purim a fost mai târziu asociată cu „ziua lui
Mardoheu" (2 Macabei 15:36).
Mardoheu este probabil traducerea în ebr. a unui
nume babilonian foarte frecvent şi anume, Mardukaya. Acest nume apare în texte,
inclusiv într-unul care datează de la cca. 485 î.Cr. (AfO 19, 1959-60, p.
79-81) şi într-un altul care vorbeşte despre un oficial din Ushtannu, satrap de
Babilon (ZAW 58, 1940-41, p. 243 ş.urm.; vezi S.H. Horn, BibRes 9, 1964, p.
14-25).
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu