marea de sticlă
MAREA DE STICLĂ. De două ori a
văzut Ioan în cer „un fel de mare de sticlă" (hos thalassa hyaline),
„înaintea scaunului de domnie" al lui Dumnezeu, „asemenea cu cristalul"
(Apocalipsa 4:6) şi mai târziu „amestecată cu foc" (Apocalipsa 15:2).
Imaginea unei mări în cer o găsim şi în literatura apocaliptică (de ex. Testamentul
lui Levi 2:7; 2 Enoh 3:3), dar poate că îşi are originea în „apele
care sunt deasupra întinderii" din Geneza 1:7, Psalmul 104:3; 148:4.
Asemănarea cu cristalul este în contrast cu semiopacitatea celor mai multe
calităţi de *sticlă din antichitate şi reprezintă sfinţenia pură a cerului;
amestecul cu foc ne sugerează ideea mâniei lui Dumnezeu (vezi Geneza 7:11; 1
Enoh 54:7; 8). Alături de mare sau pe mare stau cei ce au biruit fiara:
etalarea lor (Apocalipsa 15:3) ne aduce aminte de cântarea pe care au cântat-o
israeliţii pe malul Mării Roşii (Exod 15:1 ş.urm.).
M.H.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu